Școala clasică de management

Istoria dezvoltării științei managementului include mai multe școli principale: management științific, clasic (sau administrativ), cantitativ metodele de management, de asemenea școala de științe comportamentale și relațiile umane.

clasic Școala de Management în România continuă, practic, prima școală independentă în știința managementului, științifice, din care ideea principală este de a dezvolta principii și metode științifice cel mai bine în măsură să organizeze munca și pentru a maximiza productivitatea muncii. Cu alte cuvinte, școala din management în management sarcina sa principală era de a îmbunătăți procesul de lucru.

Avem în vedere managementul clasic (administrativ) al școlii în ansamblu pentru a dezvolta ideile direcțiilor anterioare, concentrându-se mai mult pe dezvoltarea principiului gestiunii directe, așa că nu industriași, și anume managerii sunt cele mai importante ale reprezentanților săi. Fondatorul școlii lui Henri Fayol a fost capul unei mari companii franceze, activitatea principalelor sale adepți a fost, de asemenea, legat de managementul administrativ superior. Ideile lor s-au bazat în mare măsură nu pe metodologia științifică, ci pe experiența personală.

Principiile de bază ale școlii clasice de management

Școala clasică de Management a creat un sistem de principii universale legate de două aspecte. Unul dintre ei - un sistem rațional de management, care combină diferitele funcții de afaceri: producție, finanțe și marketing. Al doilea aspect se referă la construcția structura organizației și management.

Henri Faile a formulat 14 principiile de management, Aplicabilă pentru gestionarea tuturor tipurilor de organizații și pentru asigurarea unui flux de lucru eficient:

• Principiul diviziunii muncii presupune că, prin reducerea numărului de obiective pot face munca mai mult pe îmbunătățirea calității acestuia, cu condiția ca forța pentru punerea în aplicare a acestei lucrări va rămâne același. Un număr mare de obiective, în funcție de Fayol, împiedică lucrătorului să se concentreze pe sarcina principală, risipește atenția și efortul irosirea.

• Autoritate și responsabilitate: prima dă dreptul de a da ordine, iar al doilea - să-l execute.

• Disciplina presupune respectarea în mod egal a unui acord între angajați și organizație pe ambele părți.

• Unitatea de comandă: lucrător concret este supus exact un supervizor.

• Unitatea direcției: fiecare grup este unificat de un singur scop, trebuie să aibă un plan comun și un lider.

• Principiul subordonării intereselor personale față de general presupune că interesele fiecărui angajat sunt supuse intereselor grupului.

• Asigurarea unei remunerări corecte a personalului sprijină lucrătorii responsabili.

• Centralizarea: relația corectă dintre descentralizare și centralizare trebuie să îndeplinească anumite condiții.

• Școala clasică de Management definit atitudinea ambigua la lanțul scalar al sistemului ierarhic de posturi de conducere (de la cea mai mare la cel mai scăzut nivel). Pe de o parte, lanțul scalar, în cele mai multe cazuri justificate, pe de altă parte, trebuie să fim în stare să-l refuze în cazul în care este în detrimentul societății.

• Ordine.

• Principiul justiției combină bunătatea și dreptatea.

• Stabilitatea locului de muncă pentru lucrători este întotdeauna benefică pentru organizație.

• Inițiativa implică elaborarea unui plan și punerea acestuia în aplicare.

• Spiritul corporativ îmbunătățește eficiența lucrului.

Școala clasică de management a adus o mare contribuție la dezvoltarea teoretică a managementului.

Dar, probleme cum ar fi psihologia, de comportament și de alți factori nu au fost luate în considerare atunci când se construiește conceptul care ne împiedică să având în vedere stabilirea unui sistem de management al școlii ca fiind absolut eficient.