Probleme vocabulare și traducere echivalente

Traducerea textelor joacă un rol neprețuit în dezvoltarea omenirii. Cu ajutorul său, oamenii învață despre cultura altor țări, se alătură patrimoniului internațional, trădează știința științifică și orice alte cunoștințe.

Principalul lucru în procesul de traducere a textelor este, desigur, un interpret. Rolul lui este semnificativ. De aceea oamenii din această profesie sunt foarte înalți. Un bun interpret ar trebui să stăpânească nu numai toate straturile limbii. Trebuie să știe caracteristicile cultura națională țara, geografia, istoria, economia, politica. Fără a cunoaște aceste trăsături ale țării din a cărei limbă se pregătește traducerea, este imposibil să transmiți corect și corect nuanțele textului.

Este deosebit de dificilă traducerea cuvintelor neechivalente, adică aceia unitățile de limbă, care nu au corespondență în alte limbi. Definiția dată acestui concept Vereshchagin și Kostomarov, afirmă că non-echivalent vocabular - cuvinte a căror semnificație nu poate fi comparat cu conceptele lexicale prezente în alte limbi.

În mod firesc, în primul rând, cuvintele se referă la stratul dat, care denotă concepte, concepte care lipsesc în alte țări sau alte popoare, realități și fenomene.

Viața reală include obiecte obișnuite, ritualuri, procese care lipsesc de la alte popoare. Cuvântul „cireșe“, „sacivi“ „perestroika“ și există exemple de formare a limbii, pe care experții numesc „vocabular non-echivalent“.

Conceptul include și istorismele, cuvintele care și-au pierdut relevanța, deoarece obiectele sau fenomenele pe care le-au numit au dispărut. Acestea includ, de exemplu, "Armenian", "scară pilot", "scimitar" etc.

Cum rezolvi problemele lexicale ale traducerii? Există mai multe modalități de a rezolva problema.

• Transcrierea sau înregistrarea cuvintelor străine cu ajutorul sistemului ortografic din limba primire. Este o opțiune să includeți cuvintele unei limbi în alta cu conservarea maximă posibilă a imaginii lor sonore.
• Transliterarea sau transmiterea exactă a semnelor (sau a sistemului de semne) a unei litere cu ajutorul alteia. În acest caz, este posibil un semnal de transcriere "în semn", transferul întregului sistem de semne de un caracter sau invers. Uneori este nevoie de un întreg sistem de simboluri al limbajului succesor pentru a transmite o secvență de caractere scrise.
• Translația hipo-hiperonimică, adică traducerea vocabularului echivalent, luând în considerare speciile și relațiile generice ale cuvintelor. Pur și simplu, așa tipul transferului constă în selectarea celui mai apropiat, deși înțeles echivalent incomplet al conceptului, o parafrazare. Perifraz poate fi descriptiv, explicativ, descriptiv și stins.

Lexiconul echivalent este împrumutat repede de alte limbi, pentru că altfel este dificil de a transmite caracteristicile culturii altui. Acest lucru se referă la "Perestroika" rus, "Parlamentul" englezesc, ucigașul ucrainean.

Dar vocabularul echivalent nu este doar realități și istorisme. Unele cuvinte în diferite limbi sunt diferite în volumul lor semantic, care trebuie luate în considerare la traducere. De exemplu, în limba engleză, cuvântul "fată" înseamnă atât "fată", cât și "fată". Este clar că în rusă aceste concepte au semantică diferită.

Dificultatea traducerii provoacă foarte des componenta estimată a sensului cuvântului. Deci, în cazul în care rus „soarele“ are un ton neutru emoțional, The tadjică „Oftob“, din cauza climatului cald, are o componentă negativă este aproape în sensul conceptelor de „ardere“, „ardere“.

Una dintre cele mai mari dificultăți este traducerea unităților frazeologice. Expresii idiomatice au fost influențate de valorile orientărilor, viziunile lumii, tradițiile culturale ale vorbitorilor nativi. De aceea, traducătorul ar trebui să cunoască perfect nu numai semantica figurativă a limbii alese, ci și istoria, cultura poporului în ansamblu.