Limba slavonă a bisericii: istorie, semnificație și loc în lumea modernă

Biserica slavonă este limba tradițională de cult folosită în bisericile ortodoxe din Rusia, Bulgaria, Belarus, Serbia, Muntenegru, Ucraina și Polonia. Majoritatea templelor sunt folosite împreună cu limba națională.

poveste

limba slavona provine din dialectul yuzhnobolgarskogo, este nativ pentru Chiril și Metodiu - creatorii alfabetului chirilic, slavă veche limbă scrisă.

A fost prima dată introdusă în viața de zi cu zi într-unul dintre statele slave - Marea Moravie. Creatorii Acolo ale alfabetului cu discipolii săi implicați în traducerea cărților bisericești din limba greacă în slavonă, slavă a învățat să citească, să scrie și să conducă serviciile de închinare în slavonă.

După moartea lui Chiril și Metodiu, adversarii cartei slave au obținut interdicția de a folosi această limbă în biserică, iar elevii creatorilor lingviști au fost expulzați. Dar au mers în Bulgaria, care la sfârșitul secolului al IX-lea a devenit centrul răspândirii limbii vechi slavone.

În secolul al X-lea, statul vechi rus a adoptat creștinismul, după care limba limbii slavone a fost folosită ca limbă literară.

Scriere și topografie

Biserica slavonă, a cărei alfabetă se bazează pe alfabetul chirilic și este alcătuită din 40 de litere, are propriile caracteristici și trăsături distinctive.

Există mai multe opțiuni pentru scrierea unor litere ale alfabetului. Există, de asemenea, o serie de semne suprascriere: aspirații, incendii, scurte, trei tipuri de accent, kendem, titlu. Punctele de punctuație sunt ușor diferite de cele din limba rusă. Întrebarea este înlocuit cu un punct și virgulă - și un punct și virgulă - de un colon.

Există capital și litere mici, a căror utilizare poate coincide cu limba modernă și se poate baza pe vechiul principiu, care constă în folosirea unei litere mari doar la începutul paragrafului.

Pentru a înțelege semnificația cuvintelor și a propozițiilor din slavă a Bisericii, ele trebuie să fie reformulate, rearanjate și chiar împărțite în fraze separate. Limba slavonă a Bisericii pentru copiii care frecventează biserica și școala de duminică este studiată prin indemnizații speciale.

Textul slavona este tipărit într-un font de o imagine pentru a imprima două culori utilizate: necesitatea roșu pentru a scrie scrisori, titluri și sugestii valoroase pentru cel care chitaet- totul negru imprimat altceva.

Influența asupra altor limbi

Sunt bazele unor limbi Alfabetul vechi slavonic.

Limba slavonă a Bisericii, al cărei alfabet este similar cu limba rusă, a influențat multe limbi ale lumii, în special limbile slave. Limba rusă are o mulțime de cuvinte slave împrumutate care au dus la diferențe stilistice în perechile de cuvinte cu o singură rădăcină (polnoglasie-nepolnoglasie), de exemplu: city - castel, îngropa - magazin, etc ...

În acest caz, cuvintele slavone ale Bisericii împrumutate aparțin celui mai înalt stil. În unele cazuri, variantele rusești și slave ale cuvintelor de ortografie diferă și nu sunt sinonime. De exemplu, "fierbinte" și "ardere", "perfectă" și "perfectă".

Biserica slavonă, la fel ca latina folosită în medicină și biologie, este considerată o limbă "moartă", folosită numai în biserică. Prima carte, tipărită în această limbă, a fost publicată la sfârșitul secolului al XV-lea în Croația.

Diferențe cu limba rusă

Biserica slavonă și rusă au o serie de caracteristici similare și o serie de caracteristici distinctive.

Ca și în limba rusă, sunetele "ж", "ш", "ц" sunt pronunțate ferm, iar sunetele "ч", "щ" - încet. Semnele gramaticale sunt, de asemenea, exprimate prin schimbarea cuvintelor.

Dacă la sfârșitul prefixului există un sunet consistent, iar rădăcina cuvântului începe cu vocala "și", atunci este citită ca "s". Litera "d" la sfârșitul cuvântului este asurzită la sunetul "x".

În propoziție există un subiect care stă în cazul nominativ și un predicat.

Verbul limbii slave vechi are o față, înclinație, număr, timp și voce.

Spre deosebire de limba rusă, în limba slavonă nu există vocale reduse, iar litera "e" nu poate fi citită ca "e". Litera "e" din ea este complet absentă.

Finalizările adjectivelor se citesc în același mod în care sunt scrise.

În limba rusă există doar șase cazuri, iar în Biserica Slavonă - șapte (adăugate încă la voce).

Biserica slavonă are o importanță deosebită în dezvoltarea multor limbi moderne, inclusiv în limba rusă. Deși nu este folosit în discursul nostru, influența sa asupra limbii este vizibilă, dacă aprofundăm studiul lingvisticii.