Biblia este ... Traduceri ale Bibliei

După cum se crede, esența Bibliei este menționat în versetul: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.“

Ce este Biblia?

Biblia este un set de texte religioase legate de iudaism și creștinism și recunoscute în aceste religii ca fiind sacre. Textele proclamate de credință sunt numite canonice. În creștinism, Biblia constă în două părți semnificative - Vechiul și Noul Testament. În iudaism, Noul Testament nu recunoaște modul în care tot ceea ce este controversat cu Hristos este disputat. Însăși existența sa este pusă la îndoială sau acceptată cu mari rezerve.

Vechiul Testament

Vechiul Testament se referă la partea din Biblie creată în epoca precreștină. Acest lucru se aplică și credințelor evreilor. Legământul este compus din mai multe zeci de cărți, al căror număr diferă în creștinism și iudaism. Cărțile sunt împărțite în trei secțiuni. Primul se numește "Lege", al doilea - "Prooroci" și al treilea - "Scripturile". Prima secțiune este numită și "Pentateuhul lui Moise" sau "Tora". Tradiția evreiască îl ridică la înregistrarea revelației divine a lui Moise pe Muntele Sinai. Cărțile din secțiunea "Profeții" includ scripturile create în perioada de la exodul din Egipt până la captivitatea babiloniană. Cărțile din cea de-a treia secțiune sunt atribuite regelui Solomon și uneori sunt numite termenul grecesc - psalmi.

Noul Testament

Cărțile din Noul Testament constituie a doua parte a Bibliei creștine. Se referă la perioada existenței pământești a lui Isus Hristos, la predicile și mesajele sale către discipolii apostolilor săi. Baza Din Noul Testament Evangheliile sunt de la Matei, Marcu, Luca și Ioan. Autor al cărții numit „evangheliști“, este un ucenic al lui Hristos și martor direct al vieții sale, răstignirea și învierea miraculoasă. Fiecare dintre ei descrie evenimentele legate de Hristos în felul său, în funcție de ceea ce a fost identificat drept cel principal. Evangheliile transmit cuvintele lui Isus, predicile și pildele Sale. Cel mai recent în timp al creației este Evanghelia lui Ioan. Ea completează într-o oarecare măsură primele trei cărți. Un loc important în Noul Testament a luat cartea Faptele Apostolilor și Epistolele, și Apocalipsa. Epistolele reflectă interpretarea învățăturii creștine de la apostoli către comunitățile bisericești din acea epocă. A Apocalipsa lui Ioan Teologul, numită și Apocalipsa, dă o predicție profetică a A Doua Venire a Mântuitorului și sfârșitul lumii. Cartea Faptele Apostolilor se referă la perioada care a urmat Ascensiunii lui Hristos. Ea, spre deosebire de alte secțiuni ale Noului Testament, are forma cronologia istorică și descrie zone în care evenimentele derulate, și persoanele implicate în ele. Pe lângă cărțile canonice ale Noului Testament, există și apocrife necunoscute de Biserică. Unele dintre ele se referă la literatura eretică, altele sunt considerate insuficient de fiabile. Apocripa este în principal de interes istoric, contribuind la înțelegerea formării doctrinei creștine și a canoanelor sale.

Locul Bibliei în Religiile Lumii

Cărțile care alcătuiesc Biblia nu sunt doar tradiții iudaice și creștine. Ei nu au nici o importanță mai mică pentru musulmani, în care o parte din revelații și persoanele ale căror acte sunt descrise în ele sunt recunoscute. Musulmanii recunosc profeții nu doar ca personaje Vechiului Testament, de exemplu Avraam și Moise, ci și ca profet și Hristos. Textele biblice sunt legate în sensul lor de versetele din Coran și servesc ca o confirmare a adevărului învățăturii. Biblia este sursa revelației religioase comune celor trei religii mondiale. Astfel, cele mai mari confesiuni ale lumii sunt strâns legate de Cartea Cărților și recunosc ceea ce sa spus în ea ca bază a viziunii lor religioase asupra lumii.

Prima traducere a Bibliei

Diferite părți ale Bibliei au fost create în momente diferite. Cea mai veche tradiție a Vechiului Testament au fost scrise în limba ebraică, iar unele mai târziu - în aramaică, este un dialect „strada evreiască“ colocvial. Noul Testament a fost înregistrat în versiunea dialectului limba greacă veche. Odată cu răspândirea creștinismului și predarea doctrinei între diferitele națiuni, a apărut nevoia de a traduce Biblia în cele mai accesibile limbi ale timpului său. Prima traducere cunoscută a fost versiunea latină a Noului Testament. Această versiune este numită Vulgate. Traducerile biblice vechi includ cărți în coptă, gotică, armeană și altele.

Biblia în limbile din Europa de Vest

Biserica romano-catolică a avut o atitudine negativă față de traducerea Bibliei în alte limbi. Se credea că acest lucru ar perturba transmiterea sensului Sfânta Scriptură, Acest lucru se datorează diferenței dintre terminologia inerentă în alte limbi. Prin urmare, traducerea Bibliei în limba germană și engleză nu a devenit doar un eveniment în domeniul lingvisticii, ci a reflectat schimbări semnificative în lumea creștină. Traducerea germană a Bibliei a fost realizată de Martin Luther, fondatorul protestantismului. Activitățile sale au condus la o despărțire profundă în Biserica Catolică, la crearea unui număr de curente protestante, care astăzi constituie o parte semnificativă a creștinismului. traducerile în engleză ale Bibliei, create din secolul al XIV-lea, de asemenea, au format baza separării creștinilor în jurul Bisericii Angliei și formarea unor învățături protestante.

Traducere slavonă în slavă

Un reper important în răspândirea creștinismului a fost traducerea Bibliei în limba slavona veche, făcută de călugării Chiril și Metodie în secolul al IX-lea AD. e. Repetarea textelor liturgice din limba greacă a necesitat rezolvarea mai multor probleme. În primul rând, a fost necesar să se determine sistemul grafic, pentru a crea o versiune adaptată a alfabetului. Deși Chiril și Metodiu sunt luate în considerare de către autorii alfabetului rus, se pare destul de convingătoare și afirmația că le-au folosit sistemele de conectare existente utilizate în literatura slavă, standardizarea lor la sarcina lor. A doua problemă (poate chiar mai important) a fost transferul adecvat de semnificații stabilite în Biblie, termenul grecesc, în cuvintele limbii slave. Din moment ce nu a fost întotdeauna posibil să se efectueze, în cifra de afaceri prin intermediul Bibliei a fost introdus o serie considerabilă de termeni grecești care au primit o interpretare fără echivoc prin dezvăluirea în sensul lor de interpretare slavă. Astfel, limba slavona veche a Bibliei, complet cu terminologia greacă, aparat conceptual, au stat la baza așa-numitul Biserica slavonă.

Traducere rusă

Deși Biserica Veche este baza ora târzie a limbilor vorbite de mai multe persoane, cu diferența dintre public și o limbă modernă a bazei originale de a acumula în timp. Este dificil pentru oameni să înțeleagă sensul transmis de cuvintele care ies din uzul cotidian. Prin urmare, adaptarea textului sursă la versiunile moderne ale limbii este considerată o sarcină dificilă. Traduceri ale Bibliei în limba rusă modernă au fost efectuate în mod repetat, din secolul al XIX-lea. Prima dintre ele a fost efectuată în a doua jumătate a secolului. Biblia rusească a fost numită "sinodală", deoarece traducerea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Acesta transmite nu numai partea de fapt, în legătură cu viața și predicarea lui Hristos, ci și conținutul spiritual al cuvintelor opiniilor sale, ușor de înțeles contemporane. Biblia în limba rusă este destinată să faciliteze persoanei actuale o interpretare corectă a semnificației evenimentelor descrise. Religia folosește termenul, uneori, diferă în mod substanțial de terminologia uzuală de uz casnic, precum și dezvăluirea sensului intern al fenomenelor lumii spirituale sau relația necesită o cunoaștere profundă, nu numai în slavona și rusă, dar, de asemenea, un conținut mistic special, care este transmis cuvinte. Noua Biblie traduse în limba rusă, face posibil să continue să transmită tradiția creștină în comunitate, folosind terminologia disponibile, și menținerea continuității cu asceți și teologii de odinioară.

Biblia Satanică

Influența creștinismului asupra societății a provocat o reacție din partea oponenților religiei. În contrast cu învățăturile Bibliei create invaluind texte într-o formă similară, dintre care unele sunt numite satanice (un alt termen - Negru Biblia). Autorii acestor tratate, dintre care unele au fost create în cele mai vechi timpuri, predic prioritățile de valoare, se opune radical ristianstvu și propovăduirea lui Isus. Ele sunt baza multor învățături eretice. Biblia neagră afirmă unicitatea și supremația lumii reale, plasând omul cu pasiunile și aspirațiile sale în centrul său. Satisfacția propriilor instincte și nevoi este declarată unicul simț al unei existențe pământești scurte, iar orice formă și acțiune sunt acceptabile pentru acest lucru. În ciuda materialismului satanismului, el recunoaște existența celeilalte lumi. Dar, în ceea ce privește dreptul său pământești omul este predicat să manipuleze sau să controleze entitățile acestei lumi, în scopul de a servi propriile lor pofte.

Biblia în societatea modernă

Creștinismul este una dintre cele mai răspândite învățături religioase din lumea modernă. Această poziție este deținută de el pentru o perioadă considerabilă - cel puțin o mie de ani. Învățătura lui Hristos, pe care Biblia o oferă, legămintele și pildele constituie baza morală și etică a civilizației. Prin urmare, Biblia a devenit cea mai faimoasă carte din istoria lumii. Este tradus în aproape toate limbile moderne și la multe adverbe caduce. Astfel, nouăzeci la sută din populația lumii o poate citi. Biblia este, în plus, principala sursă de cunoaștere despre creștinism.