Limba moartă și viața vie: latină

Descriind limbile lumii, oamenii de știință lingvistici folosesc diferite principii de clasificare. Limbile sunt combinate în grupuri de principiul geografic (teritorial), în vecinătatea structurii gramaticale, pe baza relevanței lingvistice, utilizarea în vorbirea de zi cu zi de viață.

Folosind ultimul criteriu, cercetătorii împart toate limbile lumii în două mari grupuri - limbile vii și moarte ale lumii. Semnul principal al primului - utilizarea lor în fiecare zi conversație discurs, practica lingvistică de către o comunitate relativ mare de oameni (oameni). Limbajul live este utilizat în mod constant în comunicarea de zi cu zi, schimbând, devenind mai complicat sau simplificat în timp.

Cele mai remarcabile schimbări apar în vocabularul (vocabularul) limbii: parte cuvintele devin caduce, dobândește o colorare arhaică și, dimpotrivă, noile și noile cuvinte (neologisme) par să denote concepte noi. Alte sisteme de limbaj (morfologice, fonetice, sintactice) sunt mai inerte, se schimbă foarte lent și greu de observat.

Limbă moartă, spre deosebire de cel viu, nu este folosit în practica limbajului de zi cu zi. Toate sistemele sale sunt neschimbate, ele sunt elemente conservate, neschimbate. Limba moartă este inscripționată în diverse monumente scrise.
Toate limbile moarte pot fi împărțite în două grupe principale: în primul rând, cei care cândva în trecutul îndepărtat, au fost folosite pentru comunicare live și apoi, din diferite motive, au încetat să mai fie utilizate într-o comunicare umană vie (latină, greacă, coptă, Vechi norvegian, gotic). Al doilea grup de limbi moarte sunt acelea pe care nimeni nu a fost niciodată govoril- au creat în mod special pentru îndeplinirea oricărei funcții (deci, de exemplu, nu a fost limba slavona veche - limba textelor liturgice creștine). limbă moartă cel mai adesea transformat într-o viață, utilizat în mod activ (de exemplu, greacă a dat cale de limbi și dialecte ale Greciei moderne).

Limba latină ocupă un loc foarte special printre restul. Fără îndoială, limba latină este o limbă moartă: într-o practică conversațională vie, ea nu este folosită decât până în secolul al VI-lea dH. Dar, pe de altă parte, latina a găsit cea mai largă aplicare în domeniul farmaceutic, medical terminologia, științifică, cultul catolic (latină - Limba oficială „de stat“ a statului Sfântul Scaun și Cetatea Vaticanului). După cum puteți vedea, latina "moartă" este folosită în mod activ în diferite sfere ale vieții, științei, cunoașterii. Toate universitățile filologice grave includ neapărat latină în curriculum, păstrând astfel tradiția educației liberale clasice. În plus, limba moarta - o sursă de aforisme scurte și intense care au trecut a lungul veacurilor: dacă vrei pace - se pregătească pentru voyne- aminte de moarte-doctor, vindeca-te - toate aceste cuvinte „născut“ din latină. Latină - o distribuție foarte logică și limbaj bine construit,, este folosit nu numai nu-prostii și scopuri utilitare sheluhi- verbale (scris prescriptii, formarea unui tezaur științific), dar este într-un fel un model, limbaj standard.