Limbile artificiale și semnificația lor

Despre asta, ce este limbile naturale, toată lumea știe. Și dacă nu știi, sau cel puțin ghicit - pentru că ei spun toți oamenii planetei noastre. Dar, pentru a evita confuzia, le puteți da este definiția - este rodul comunicării umane, care rezultă și perfecționat de-a lungul secolelor, a experimentat impactul culturi, tradiții și istorice. Aproape toate limbile sunt naturale: este rusă, engleză, chineză, germană, indiană și multe altele. Ele pot fi simple și complexe - și comune, rare și internaționale și sunt folosite numai în propria lor țară.

Și care sunt limbile artificiale? De ce se cheamă asta? Cum au venit? De ce sunt necesare?

Limbile artificiale au fost create de om și nu au fost influențate de tradițiile culturale și de evenimentele istorice. Atunci când creați o astfel de limbă, un dicționar poate fi format atât din nicăieri mai multe cuvinte existente, cât și din cuvinte din diferite limbi naturale. Utilizarea este posibilă numai într-un cerc relativ mic de oameni care a preluat studiul neoplasmele lingvistice și reguli sunt adesea complexe. Comprehensiunea tainele limbajului, de regulă, sunt angajate într-o foarte, foarte puține, mai ales lingviști.

Cu toate acestea, există limbaje artificiale, precum și avantajele sale: acestea pot fi utilizate codificatoare, acestea sunt convenabile pentru a vorbi despre un secret ceva, ele pot fi pe deplin cufundat în lumea lucrării, în cazul în care personaje ca ei spun o silabă.

Până în prezent, există multe limbi create artificial de om. Dar cele mai faimoase sunt doar cinci.

Volyapyuk - unul dintre primele limbi artificiale - a fost inventat de un german. Datorită simplității și neobișnuitei sale (toate cuvintele acestei limbi au fost inventate de autor) volyapyk sa răspândit rapid, de ceva timp nu a fost doar vorbit, ci și ziare publicate.

Esperanto, ca și volyapul, a apărut în secolul al XIX-lea și era și mai popular decât primul. În esperanto, cuvintele sunt împrumutate din mai multe limbi naturale, mai exact din grupuri de limbi slave, romanice și germane. Esperanto este vorbită până astăzi, chiar și oamenii trăiesc pentru care este nativ. Acest lucru se întâlnește în familiile internaționale, unde soții vorbesc între ei în esperanto, iar copiii o învață din copilărie.

Ido - analog Esperanto îmbunătățit francez Louis Couture și Dane Otto Espersenom. Cu toate acestea, el nu a câștigat o astfel de popularitate ca esperanto.

Quenya - așa-numita "limbă a elfilor", inventată de scriitorul celebru în întreaga lume, Tolkien. Creat pe baza vechilor limbile germană de grup. Foarte popular printre fanii lucrărilor sale.

Slavonă - o limbă foarte tânără, creată în 2006 pentru a facilita comunicarea internațională între slavii. Slavonă - un limbaj suficient de clar pentru aproape toți deținătorii de limbi slave, care includ ruși, ucraineni, croați, cehi, bulgari și belaruși.

Astfel, folosind exemplul Esperanto și Slovian, se poate concluziona că limbile artificiale pot aduce beneficii tangibile atunci când comunică vorbitori de limbi diferite.

Cu toate acestea, acesta nu este sfârșitul conversației despre limbi. În categorii separate este necesar să se aloce nu numai limbile naturale și artificiale, ci și reînviată artificial.

De exemplu, în Republica Cehă la sfârșitul secolului al 18-lea, aproape întreaga populație vorbește limba germană și cehă a fost uitat. Dialectele au fost rostite în zonele rurale, și chiar atunci țăranii din diferite sate nu se puteau înțelege. Realizând soarta tristă a limbii lor materne, cehii autohtoni s-au angajat să-l restabilească, ceea ce a fost foarte reușit. Este o altă chestiune că, până în prezent, literatura cehă colocvială și cehă este chiar legată de limbi complet diferite.

O poveste asemănătoare a avut loc și cu evreii, care în secolul al XIX-lea aproape nimeni nu a vorbit. Nu, nu a fost uitat - au tipărit ziare, evreii din diferite țări au folosit-o pentru a comunica, dar nu a fost folosită în viața de zi cu zi și atât de multe cuvinte în ea pur și simplu nu existau. Prin urmare, pentru a revigora acest limbaj, era necesar nu numai să-i facem pe oameni să-și amintească despre asta, ci și să inventeze cuvinte noi.

O încercare de restaurare artificială a fost întreprinsă și împotriva altui limbaj aproape necunoscut - kafarev, dar a fost nereușit.