Personalitatea limbii - cum se formează și ce afectează

În secolul al XX-lea - și acum în secolul XXI - domeniul umanitar al cunoașterii pune din ce în ce mai multă persoană în centrul cercetării științifice - caracteristicile, comportamentul, caracterul său. În lingvistică, același lucru este observat: suntem interesați de limbaj nu ca un fenomen abstract, ci ca o manifestare a naturii umane, a dezvoltării, a realizărilor. În știință nu există încă un concept și o definiție unică a ceea ce este o "personalitate lingvistică". Cu toate acestea, împreună cu "imaginea lingvistică a lumii" - un concept asociat - acest fenomen ocupă oameni de știință la toate nivelurile învățării limbilor străine - de la fonetică la texologie. Într-o formulă foarte generalizată, se poate spune că o personalitate lingvistică este o colecție de comportament lingvistic și auto-exprimare a unei persoane. Formarea discursului unui individ impune o amprentă în primul rând în limba sa maternă.

Și aici ar trebui să ne amintim acele ipoteze lingvistice (de exemplu, ipoteza lui Sapir-Whorf), conform căreia limbajul determină gândirea. De exemplu, pentru vorbitorii de limbă rusă, conceptele de tip specific și articol nedefinit, care sunt percepute elementar de transportatori Limbile germană (Engleză, daneză, germană). Și în comparație cu poloneza, în limba rusă nu există o "categorie feminină reală". Asta este, în cazul în care Polul distinge (să zicem, cu ajutorul pronumelor sau forme ale verbului), fie că este vorba despre un grup în care erau doar femei, copii sau animale, sau altfel - despre un grup în care era prezent cel puțin un om, pentru ruși nu există diferențe fundamentale. Ce afectează? Cu privire la greșelile din limbile studiate, care sunt consecința învățării nepotrivite, dar a unei alte conștiințe lingvistice, a unei personalități lingvistice diferite.

Chiar și vorbind în limba noastră maternă, comunicăm diferit, să spunem, printre colegi, cu profesori, pe forumuri. Adică, în funcție de sfera de comunicare, folosim calități diferite ale individualității noastre - ceea ce este personalitatea noastră lingvistică, alegerea vocabularului, construirea de propoziții, stil. Formarea sa este afectată nu numai de limba maternă ca atare, ci și de mediul de educație, de nivelul de educație și de domeniul de specializare. Merită să se acorde atenție faptului că personalitatea lingvistică a medicului, de exemplu, va fi diferită de personalitatea lingvistică a programatorului sau a lucrătorului agricol. Medicii vor folosi terminologia medicală mai des, chiar și în discursul obișnuit, asociațiile și comparațiile lor vor fi mai des asociate cu corpul uman. În timp ce în discursul inginerilor metaforele sunt mai des asociate cu mecanisme și mașini. Astfel, structura personalității lingvistice depinde de mulți factori. Mediul în care am fost crescuți creează fundația, totuși, la fel ca caracterul și caracteristicile noastre personale, această structură este în continuă dezvoltare și influențată de mediul în care trăim. Acordați atenție modului în care intrați într-o altă familie - să spunem, căsătoriți - o fată începe să vorbească puțin diferit, folosind cuvinte sau "zicări" luate în familia soțului ei. Situația este și mai interesantă dacă personalitatea limbii continuă să se dezvolte într-un mediu străin. Deci, discursul emigranților diferă de un număr întreg de trăsături, este imprimat cu limba în care trebuie să comunice zilnic.

În teoria și practica lingvistică identitatea lingvistică a traducătorului are un loc special. Faptul că traducătorul nu este numai un purtător al unei anumite culturi, dar, de asemenea, un mediator - mediatorul - transmițătorul de o cultură la alta fenomene. Sarcina lui este nu numai de a transfera informații, dar, de asemenea, de multe ori, în reconstrucția aceeași forță de impact emoțional asupra cititorului, transmiterea aceeași gamă de sentimente și asociații, care este limba originală. Și se pare că este absolut „obiectiv“ nu poate transfera la practica, la fel ca în tot ceea ce - din locurile care nu au fost înțelese sau neînțelese, și terminând cu alegerea frazeologia și metafore - afectează identitatea lingvistică a traducerii. Mai ales viu poate fi urmărită la exemplul traducerilor aceluiași poem de către diferiți traducători. Chiar și în același interval de timp (de exemplu, traducerile lui Petrarch care au efectuat poeți din epoca de argint) stil, sistem figurativ și, în cele din urmă, impactul global al aceleiași poezii în diferite traduceri va fi radical diferit.