Sistemul de transcripție Paladiu. Sistemul de transcriere a limbii chineze: istorie, caracteristici

Sistemul Palladium este numit sistemul de transcriere chinezesc, adoptat la nivel oficial în limba rusă. Atunci când se lucrează cu acest sistem, merită să ne amintim că se referă numai la norma standard de pronunție, așa-numita "Putonghua" - cea mai comună și recunoscută formă a limbii chineze.

Istoria sistemului Palladium

Fondatorul primului sistem chinezo-rus transcripțional a fost faimosul sinologist Iakinf (datând din anul 1839). De-a lungul timpului, a suferit o serie de modificări și a devenit cunoscută datorită mențiunii sale de către Arhimandritul Palladius și Pavel Popov într-unul dintre dicționarele chino-ruse. De aici și numele "Palladian" (datând din 1888, Beijing). După ce a ajuns în zilele noastre, sistemul a rămas practic intact și a primit statutul de general acceptat. Acest sistem de transcriere chinezo-rusă a fost activ cu mult înainte ca Pinyin să fie folosit.

Merită să spunem că sistemul nu reușește întotdeauna să transmită în mod corect un sunet specific chinezesc. Utilizarea sistemului Palladium pentru textul rusesc este strict obligatorie.

Fapte interesante

Înainte de a efectua o analiză mai profundă a sistemului, să luăm în considerare câteva caracteristici ale sistemului Palladium:

1. Sunetul chinezesc "yo" versus rusa "yu": cuvântul "prieten" este scris ca "peng-yu".

2. Sunetul chinez "e" (sună ca un "e" mai gutural) este transformat într-un pur "e". Sunetele "e" și "s" în acest caz nu sunt permise. Exemplu: "Mao Dz-e-tung".

3. Pentru inițialele chineze "z" și "j" a apărut un înlocuitor sub formă de "tsz", utilizarea sunetului "dz" nu este permisă.

4. "-n" și "-ng" finale în limba rusă au dobândit forma "-n" și "-y". Acest lucru nu este luat în considerare faptul că, în limba chineză, aceste sunete nu sunt moi, iar în al doilea caz, cu sunetul „-ng“ este folosit, în general, de laringe.

5. Între silabă, la sfârșitul căreia există o consoană solidă, și o silabă care începe cu o vocală, este pus un semn solid. Exemplu: "Chang-a-antsze".

6. sufix ~ er (儿), care se adaugă la sfârșit, există două forme: originalul „er“ și „p“. Litera "p" sufixul trimite acest lucru imediat după silabă anterioară: Coon-p, p-Jiao, Jin-p, p-wei, Wanyi-p tszyge-p, p-hua. În ceea ce privește schimbarea silaba „er“, aici joacă rolul de denumiri geografice - acest lucru este posibil numai atunci când acestea sunt transferate. O excepție poate fi numai atunci când sfârșitul silabei precedente este în valoare de ~ e: Dae-erbukanhe devine Dae-rbukanhe.

7. sunet chinezesc „hui“ a mers transcriere ca o „hui“ sau „hoy“ (acesta din urmă este caracteristică provincia Anhui), care ajută pentru a evita unele curios în limba rusă. Mulți lingviști care efectuează traducere din chineză, utilizați din greșeală o transliterare literală, ceea ce conduce la următoarele: Anhui th - O-Dick, Hue-ytszu - Dick-tzu și altele.

Silala "Hui" poate fi folosită atunci când se scriu nume, părți sau nume chinezești. Este, de asemenea, numele întregului popor și dialectul chinezesc "hoy" (徽).

8. Și, în cele din urmă, lipsa unei prehumanități, atât de caracteristică a majorității consoanelor chineze, sunete.

Sistemul de paladiu și transcrierea numelor de loc

Baza pentru transcriind topominov chinez luate adoptat oficial în China, în acest moment loc de nume. Excepțiile sunt: ​​Beijing și Nanjing (alte variante ale transcrierii limbii chineze aici ar Peiching și Nanjing), manciurian Harbin, Hinggan, Qiqihar și multe altele (alternative - Haerbin, provincia Xing`an, Tsitsihaer) și un număr de nume care se referă la regiunile populate de minorități etnice.

Utilizați sunetele "Feng" și "myn" (în loc de "Feng" și "bărbați"), atunci când transcrie numele locului Kai-Feng (Kai-Feng), Ao myn (Ao-bărbați) și Xia-myn (Xia-bărbați) este permisă dar este considerată o practică învechită.

Este demn de remarcat faptul că particulele în numele de locuri, care denotă cuvântul „Street“ ( „datsze“, „Lu“, „DAO“ și altele) nu se pretează la traducerea din chineză și sunt, în general, cuvântul, și particulele, denumite „zonă“ sunt omise.

declinație

Cuvintele la sfârșitul cărora sunt vocalele ~ o ~ e ~ și ~ y ~ s și diftongi ~ e ~ w ~ I ~ ao ~ yao ~ ow, ~ wa ~ yue, declinare lipsa .

Denumiri geografice și nume personale cu ~ o ~ și eu la sfârșitul anului, deși și tind să scadă pe cazuri, este de dorit să nu mai fie folosite pentru a evita confuzia cu schimbarea silaba finală. Pentru toate cazurile acestea ar trebui să fie utilizate în forma inițială, de exemplu, Changsha, în loc Changsha mii, Lyuyd-loc Lyuyd-e, y Chen-Bd-și în schimb au Chen Bod-e, y Shim-uri în loc de la Shim-uri și așa mai departe.

Cuvintele care se termină în consoane nu se dau deloc deloc. Absolvire de la Numele chinezilor sunt scrise împreună și nu se disting printr-un apostrof sau o cratimă: Beijing, Shenzhen și alții. Pentru denumirile feminine cu aceleași terminații, declinația este imposibilă.

Provintele, câmpiile și deșerturile sunt înclinate, precum și cuvântul rus "sare": în Huang-i, Yunnan-i, Sichuan-i și așa mai departe.

Problema stresului

Când cuvintele transcrierea chineză și împărțiți-le în silabe, atunci se întâmplă următoarele: vocalele ~ y ~ o ~ lea ~ e, care sunt adiacente alte vocalele sunt incluse în categoria non-silabic.

Cele două șirube și denumirile locului au întotdeauna următoarea silabă: Zeng Gof-en, Shang-ai, Guanczh-ou și altele.

Când vine vorba de cuvinte din trei silabe, accentul principal este de obicei alocat silabă în picioare, în primul rând, ca un gând ulterior - silaba la al treilea: DAA-gu-Nyan.

Problema dialectelor

Formele dialectic se pot deda numai în cazul în care acestea sunt fixate la documentele oficiale (de exemplu, carduri) sunt afișate în documentele de pe pinyin sau sunt stabile în literatura rusă. Luați în considerare următoarele exemple:

1. Cuvântul "Hong Kong" (dacă luați exemplul dialectului de la Beijing) se transformă în "Hong Kong".

2. pronunția lui Peking schimbă sunetul hieroglifului 六 (de la cuvântul 六 直) la "lu": Lu-chih.

3. cuvinte chinezești, care sunt punct de vedere geografic „de stradă“, „Cetatea“ și „decontare“ schimbă pronunția lor „Guy“ și „poo“ în dialectul de nord-est: Siping-gai, Lentszy-ay, și așa mai departe.

4. Formele dialectului se aplică, de asemenea, unor denumiri corecte: astfel, numele Sun Yixian se schimbă în Sun Yat-sen, iar Chen Lianbo către Chan Lim Buck.

Dialecte pentru nume și nume utilizate în afara Republicii Populare Chineze utilizează sisteme de transcriere bazate pe topolecte chinezești legate.

Ne ocupăm de excepțiile stabilite

La sfârșitul analizei sistemului nostru și a rolului acestuia în transcrierea limbii chineze, să acordăm atenție excepțiilor stabilite. Cele mai strălucite reprezentanți ai acestei categorii în toponime au fost: Beijing, Nanjing și Harbin. Limba din care se face transcrierea autonomiilor naționale nu este limba chineză, ci limba minorităților naționale.

O altă excepție au fost numele care au intrat în limba rusă prin limba intermediară: Confucius - Kunfuzi.

Ei bine, ne-am întâlnit cu sistemul Palladium. Așa cum am spus mai devreme, este folosit doar în limba rusă. țările vorbitoare de limbă engleză ca bază pentru a lua un alt sistem de transcriere, fondat de Thomas Wade, dezvoltator său direct și sinolog Wade Giles, care a perfecționat și a creat un dicționar.