Tratatul de la Varșovia
Tratatul de la Varșovia din 1955 a fost semnat de RDG, Bulgaria, Albania, Ungaria, URSS, România, Polonia, Cehoslovacia privind cooperarea, asistența reciprocă și prietenia.
Necesitatea închisorii sale a fost cauzată de o amenințare la adresa păcii create în Europa prin decizii Acordurile de la Paris. Ei au avut în vedere formarea Uniunii Europei Occidentale, încorporarea în NATO și remilitarizarea (refacerea armelor) a Germaniei de Vest.
Tratatul de la Varșovia era de natură pur defensivă. Scopul semnării sale a fost adoptarea anumitor măsuri pentru a asigura securitatea țărilor participante și pentru a menține pacea în Europa.
Tratatul de la Varșovia include 11 articole și un preambul. În funcție de condițiile și condițiile sale Carta Națiunilor Unite participanții săi și-au asumat obligația de a se abține de la amenințarea cu forța sau de folosirea acesteia în relațiile cu alte state. În plus, a fost oferită asistență reciprocă pentru țările în care s-ar fi comis atacul. Tratatul de la Varșovia a obligat statele să ofere un sprijin imediat imediat prin toate mijloacele necesare, inclusiv prin includerea armelor.
De asemenea, au fost avute în vedere consultările reciproce ale statelor semnatare cu privire la chestiuni internaționale importante, în ceea ce privește interesele comune ale țărilor. Pentru a efectua aceste consultări, a fost înființat Comitetul consultativ politic PAC.
Constituirea Organizației Tratatului de la Varșovia a obligat țările semnatare să acționeze în spiritul cooperării și prieteniei. Astfel, intenția a fost de a asigura consolidarea și dezvoltarea în continuare a relațiilor culturale și economice dintre statele participante. În același timp, respectarea principiilor neinterferenței în afacerile altor state, respectul reciproc al suveranității și independenței au fost o condiție necesară.
Termenul acordului douăzeci de ani. O prelungire automată de zece ani este prevăzută pentru statele care nu vor depune un an înainte de expirarea termenului de expirare a declarației către Guvernul Poloniei privind denunțarea (rezilierea). Orice țară ar putea semna Tratatul de la Varșovia, indiferent de statul și de statul său sociale. Se presupune că, în cazul creării unui sistem comun de securitate în Europa și încheierii unui acord paneuropean, acordul polonez își va pierde forța.
Comandamentul Forțelor Armate Comune a fost creat pentru a oferi cea mai eficientă apărare împotriva unui posibil atac. Comandamentul colectiv și sediul central ar trebui să faciliteze interacțiunea forțelor armate și să consolideze capacitatea de apărare a statelor părți la acordul de la Varșovia. În acest scop, în toate țările care au semnat acordul, s-au desfășurat manevre și exerciții militare comune și de comandă și de personal.
Cu toate acestea, poziția principală a statelor părți la tratatul polonez vizează dezvoltarea relațiilor pașnice în Europa și întărirea securității.
La o întâlnire de la Moscova din 1960, a fost aprobată Declarația de aprobare a deciziei Guvernului Uniunii Sovietice de a refuza în mod unilateral testele nucleare. În același timp, trebuie îndeplinite toate condițiile pentru nereînnoirea exploziilor nucleare de către puterile occidentale. În același timp, statele aliate ale URSS au solicitat crearea condițiilor favorabile care să conducă la încheierea unui acord privind încetarea oricăror teste nucleare.
Propunerile prezentate de țările membre ale acordului și ale activităților acestora, aflate în centrul puterilor Europei, au făcut dovada păcii reale și dorinței de a menține securitatea și pacea în Europa.
- Tratatul de la Rapallo
- Zidul Berlinului
- Tratatul de pace de la San Stefano este un scurt triumf al diplomației ruse
- Tratatul de la Lisabona
- Care sunt țările care intră în compromisul NATO prin renunțarea la suveranitate?
- Care au fost obiectivele inițial urmărite de țările membre ale NATO?
- Drapelul NATO este simbolul oficial al Alianței Nord-Atlantice
- Țările occidentale: istoria și caracteristicile dezvoltării
- Procesul de la Helsinki. Actul final al Conferinței privind securitatea și cooperarea în Europa
- Politica externă în URSS în 1953-1964. Istoria URSS
- Reuniunea privind cooperarea și securitatea în Europa: data, rolul
- Extinderea NATO: repere și ipoteze
- Obiectul legendar `Prietenie`. Conducta de petrol construită în vremurile URSS
- Tratatul de la Maastricht
- Țările UE. Istoria Uniunii Europene
- Pactul Molotov-Ribbentrop
- Începutul Războiului Rece
- Doctrina lui Brejnev
- Conferința de la Washington și principalele tratate adoptate
- Pactul de la Varșovia este o contrapondere la NATO
- Ce este NATO: istorie, organizare, funcții