Regulile de citire a francezilor pentru manechine

Normele de citire a limbii franceze par foarte complicate. O grămadă de consoane și vocale, dintre care jumătate nu pot fi citite, o abundență de sunete ciudate, niște liniuțe și panglici deasupra fiecărei litere vocale (semne diacritice). Dar aici sunt câteva fapte care vă vor permite să vă uitați la aceste dificultăți în mod diferit.

A fost limba franceză care a ales noblețea Rusiei tsariste ca obligatorie pentru orice persoană educată. Iar motivele nu erau doar politice. În această limbă puteți exprima gândurile cele mai "moderne". Aceasta nu este o glumă, și toată lumea este convinsă de acest lucru, începând să citească cărțile scriitorilor acestei țări în original. Limba franceză este logică, elegantă și profundă. Nu este surprinzător faptul că mulți gânditori și filosofi au vorbit și au scris despre el.

Cunoscând regulile de citire a limbii franceze, în 99% dintre cazuri se poate citi un cuvânt necunoscut fără o singură greșeală. Acest lucru nu se poate spune despre engleza. Comparativ cu francezii, este doar plin de excepții.

Regulile principale de citire în limba franceză

Să enumerăm ceea ce trebuie să fie în mod necesar cunoscut pentru început și ceea ce va permite fără frică să avanseze.

1. Stresul întotdeauna (fără excepție) intră pe ultima silabă. Împreună cu apucarea, cu vocale arcul acesta constituie o melodie unică de vorbire. Literele -s (ca în dans, tapis), -t (ca în enseignement, parlant), -d (ca în secundă, phard), -z (ca în assez), -x (ca în aux) ca în astap), -g la sfârșitul cuvintelor nu sunt lizibile. De asemenea, combinațiile acestor litere nu sunt pronunțate. Litera r nu se citește la sfârșitul cuvintelor, în combinație -er. De exemplu, parler.

2. Litera "e" merită o descriere separată. Acordați atenție unde se află: într-o silabă închisă sau deschisă, sub stres sau nu, indiferent dacă este la sfârșitul cuvântului. Bineînțeles, regulile de citire a limbii franceze, când ajungeți la pronunția vocalelor, vor dura într-adevăr mult timp pentru memorare. Mai întâi de toate, merită să învățăm că, dacă accentul se află pe ea și iarna este închisă, atunci se citește aproape de e. În cazul în care silaba este deschisă, atunci scrisoarea dobândește o blândețe amuzantă și se citește similar cu "e" rus, ca în cuvântul miere, doar puțin diferit - mai adânc. Ca exemplu, dăm un cuvânt privitor (watch) folosit pe scară largă. Are două litere "e", care sunt citite în moduri diferite - la urma urmei, prima silabă este deschisă, ultima este închisă.

3. În nici un caz litera h nu poate fi citită, sarcina acesteia este de a împărți vocalele. În alte cazuri, este pur și simplu scris. Dar combinația de ch este citită ca "w" (în engleză se pronunță "h"). De exemplu, șansă, chacal. Alte combinații populare de vocale: ph - sunet "f", t - sunet "t". De exemplu, phare este un far, teorema este o teoremă.

4. Vocalele nazale sunt sare și un punct culminant al limbii franceze. Acestea oferă sunetul caracteristic și inimitabil al acestui discurs. Cu cei neobișnuiți pot părea destul de complicați. Cu toate acestea, sonoritatea lor, desigur, compensează toate dificultățile. Ele sunt pronunțate în nas, ca și cum s-ar apropia de nazal "n", dar nu trec în el. Vocalele devin nasul înainte de literele n și m. Există patru astfel de vocale: i, a, o, u. Aceste litere nu sunt niciodata nasuri inainte de a se dubla nn si mm, sau inainte de alte vocale.

5. Scrisoarea "c" se comportă la fel de greu ca în limba engleză. Ca o regulă, este citit ca "k". Dar înainte de literele -e, -i, -y, se citește "c". Dar dacă are o "coadă", atunci este întotdeauna citită ca "c". De exemplu, comme ça (com) - așa.

Nu toate acestea sunt regulile citirii franceze. Aceasta nu este chiar toate principalele sale prevederi. Dar nu încercați să luați franceza prin furtună. Citiți regulile citirii în porțiuni mici. Principala dificultate pentru majoritatea studenților nu este în regulile în sine, ci în faptul că acestea nu conțin date incorecte. Să spunem că pronunția literei "e" este mai bine să dedicăm o lecție în întregime, fără a fi distras de alte sunete. Studiind regulile de citire a limbii franceze în vrac, riscați să ajungeți la o concluzie la care nu a venit niciun student: "este prea complicat".