Normele ortopedice ale limbii ruse - ce este?

Chiar cuvântul "ortoepia" de origine greacă și exact în funcție de rădăcini este tradus ca "vorbire corectă". Prin "vorbire corectă" se înțelege pronunțarea normativă a tuturor sunetelor limbii și a accentelor poziționate corect.

Limbă literară rusă și discurs literar

Există un astfel de lucru - limba rusă literară modernă (altfel - SLRYA). Acesta este un complex imens de cuvinte și forme acceptabile, care sunt normele. SLRY trebuie să fie folosit la radio, la televizor și în alte mijloace de comunicare, să comunice în situații oficiale și în locuri publice cu străini. Dar, pe lângă limbajul literar, există și un discurs literar, adică un set de legi și reguli care corespund normei pronunțării anumitor sunete sau cuvinte. ortoepice normele limbii ruse și sunt aceste legi. Ele sunt folosite în același mediu.

Nu vorbim așa cum scriem

Principiul pe care se bazează ortografia rusă este forma invariabilă a morfumei în formarea cuvintelor. Așa sa hotărât ca rădăcina sau sufixul să fie scrise o singură dată și ei o vor folosi în toate cuvintele cu acest morfem (fiecare regulă are excepțiile sale, de aceea există fenomene precum alternanță în rădăcina vocalelor). Cu toate acestea, este clar că nu putem pronunța întotdeauna morfemuri în mod egal, chiar dacă scriem așa. Limba noastră încearcă să-și ușureze într-un fel sarcinile, să schimbe ușor sunetele, să scurteze calea de la locul de formare a unui sunet la altul și, ca urmare, cuvintele sunt pronunțate puțin, nu așa cum sunt scrise. Se pare că norme ortopice Limba rusă - acestea sunt legile prin care trebuie să distorsionați corect cuvintele atunci când pronunți. Aceste reguli sunt compilate de lingviști bazați pe pronunția zonelor centrale de importanță în Rusia - Moscova și Sankt-Petersburg, pe scurt.

Normele ortopedice de bază ale limbii ruse

A) Icahn este una dintre legile prin care se schimbă cuvintele când se pronunță. Icahn este transformarea e în și într-o poziție neimpresionată.

B) Lurking este transformarea și în s într-o poziție neimpresionată.

B) Akane este transformarea despre în și într-o poziție neimpresionată.

D) Stun este o schimbare în pronunția unui sunet sonor la perechea corespunzătoare de surzi în anumite poziții, înaintea unui alt surd, de exemplu.

D) exprimându - această modificare în pronunțarea unei bufnitură perechea corespunzătoare de apeluri într-o anumită poziție - înainte de sonorant (sună întotdeauna), la începutul cuvintelor sau înainte de o vocală.

Acestea sunt doar legile principale și cele mai semnificative. Pe lângă acestea, există în continuare pronunția normală a fiecărei litere, stresul corect în cuvinte și așa mai departe.

Modificări în normele de pronunție

Firește, normele pronunțând limbii ruse moderne pot diferi de regulile, de exemplu, în secolul al XIV-lea: în timp ce în viața de zi cu zi poporul rus a avut un set complet diferit de alte limbi și de vocabular. Spre deosebire de SLRY, discursul literar este deținut sau nu poate fi deținut de departe nu toate. În diferite regiuni ale Rusiei sunetul cuvintelor este distorsionat în moduri diferite: în regiunea Vologda, de exemplu, circumferința este larg răspândită, adică schimbarea și pe despre într-o poziție neimpresionată, iar în partea de sud scrisoarea g pronunțate în mod ucrainean - cu înmuiere.

Ortopie în limbi străine

În limbile altor țări există și legi de denaturare a cuvintelor, la fel ca și normele ortoepice ale limbii ruse. Unii dintre ei chiar au influențat ortografia. În Belarus, de exemplu, utilizează în general principiu scrisori fonetică, adică, atunci când cuvântul-formarea poate fi schimbat aspectul original al morfem, în cazul în care a schimbat pronunția ei. Și în turcă, finlandeză și în altele, un fenomen cum ar fi sinharmonismul sau altfel - armonia vocală este obișnuită. Faptul este că, din cauza caracteristicilor gramaticale ale limbii, cuvintele din ea pot fi foarte lungi, iar limba pur și simplu nu este capabilă să pronunțe atât de multe vocale și consoane. Prin urmare, există un sincarmonism - asimilarea tuturor vocilor unei singure percuții.
În timp, normele ortoepice ale limbii ruse se schimba. În unele cazuri, de exemplu cu accente, acest lucru se întâmplă destul de repede. Dar, totuși, este necesară abilitatea de a stăpâni discursul literar rus contemporan persoană inteligentă.