Vocabular în limba rusă: exemple. Care este vocativul

Din banca școlii, știm clar că în limba rusă există 6 cazuri. Dar se pare că acest lucru nu este în întregime adevărat, există mai multe cazuri în gramatică. Multe dintre ele au fost păstrate în statul rezidual, venind în limba rusă din vechiul slavon și vechi rus. Unul dintre aceste fenomene este cazul vocativ în limba rusă.

Vocational: cunoastere

Pentru a desemna o contestație pentru o persoană, obiect sau obiect, cazul vocativ este folosit în limba rusă. Exemplele sunt destul de diverse:

• Mash, du-te la pisica!
• Vitya, aduceți niște lemn de foc!
• Wan, sună-l pe papă!
• Doamne, ajută-mă în această situație dificilă!
• Doamne, dă-mi putere!

Exemple au arătat că obiectul în cazul cognitiv este exprimat de substantiv, este o formă scurtă a acestuia.

Din istoria cazului

În limba indo-europeană - strămoșul modernului nostru - acest caz a fost egal în drepturi cu alte cazuri. Cu toate acestea, când grupul indo-european a fost împărțit în mai multe familii de limbi, Sv. În majoritatea cazurilor, a început să coincidă cu nominalizarea și a încetat să mai fie un caz independent. Cu toate acestea, în gramatica din 1918 acest caz a fost încă menționat.

Acum este cel care este obișnuit să se adreseze unei persoane. etc., dar cazul vocativ în limba rusă a fost parțial păstrat. Exemplele sunt:

• Marin, adu-mi o carte din bibliotecă, te rog.

Comparați: folosirea lui El. etc în loc de Sv. în nici un fel nu afectează semnificația propunerii: Marina, vă rugăm să aduceți o carte din bibliotecă.

• Uită-te înapoi, mai în vârstă, totul este distrus și trădat de foc.

Aici forma venerabilă a "bătrânului" este folosită pentru a da cuvântului un sunet sublim, aceasta este așa-numita silabă înaltă. Dacă înlocuiți formularul cu acesta. etc, sensul nu se va schimba, dar fraza nu va mai suna.

• Doamne, ajută-mă să merg așa.

O astfel de formă de cuvânt este folosită în textele și rugăciunile religioase, pe auzul vorbitorilor nativi și nu este percepută ca ceva neobișnuit.

Caracteristicile formularului de caz

Să evidențiem câteva caracteristici cheie inerente în acest caz:

• Coincide în formă cu El. n.
• Folosit pentru un singur scop - circulație.
• Funcțiile sale amintesc de interjecții.
• Perceput de un vorbitor nativ nu ca un substantiv, ci ca un exclamație.

Cazul vocativ ar putea fi format în diferite moduri, principalele dintre acestea fiind prezentate în tabel.

În formarea cazului inovativ, terminările se pot încheia cu următoarele cuvinte:

• Nume, inclusiv o versiune minuțioasă (Wan, Vanyush).
• Condiții asociate familiei (mame, mătuși, tați, bunicii).
• Unele cuvinte formează o formă chiar și în plural (băieți, fete).

Modurile de formare a unei varietăți de forme diferite nu pot fi numite, însă în discursul oral sunt folosite deseori.

Forma cazul vocativ

În tabel vom prezenta formele de bază, caracteristice cuvintelor în cazul cognitiv.

În plus față de trunchierea terminațiilor propriilor lor nume, este posibilă și utilizarea unor forme scurte de nume ale rudelor. De asemenea, vocativul se formează în limba rusă. Exemplele sunt prezentate mai jos:

• Mamă, unde e fața de masă?
• Tată, ajută-mă să rezolv problema!
• Mătușa și când vei veni?

Forma cazului sacru se păstrează în cuvintele "bunicul", "fiica":

• Docha, vino repede să vizitezi!
• Bunicule, du-te repede aici, ajutor!

Astfel de propuneri au o conotație pronunțată colocvială.

Vocabularul în limba rusă: un exemplu și fapte interesante

• Cel de-al doilea nume este Sv. n este vocativul.
• Există o vocativ veche (a fost utilizat ca echivalentul în cazul formei vechi a limbii) și noul vocativ (format în limba vorbită de vorbitori nativi ai terminatiile decapitarea substantive).
• Inițial a fost în multe limbi: sanscrită, latină și greacă veche, dar în limbile moderne nu a trecut.
• În unele limbi conservate: în limbile română, greacă, ucraineană, sârbă, poloneză și altele.
• Din limba rusă forma venerabilă a dispărut destul de devreme, în secolele XIV-XV, fiind păstrată doar ca o referință respectuoasă față de boieri și prinți.

Numai substantive în genul unic de sex masculin și feminin ar putea forma cazul vocativ în limba rusă. Exemple: Prietenos! Dumnezeule! Prince!

Deseori, formele de chemare sunt folosite în fraze frazeologice stabile: Domnul Dumnezeu Isus Hristos (toate cele patru cuvinte din sunet), domnul nostru.

În literatura secolului al XIX-lea și al XX-lea, vocația a fost folosită și pentru arhivare. Exemplele de astăzi sunt destul de diverse:

• În textul lui Pușkin, "Ce ai nevoie, o veche" este folosit pentru a crea efectul arhizării.
• - Întoarce-te, fiule. Această formă ajută la recrearea caracteristicilor vorbirii cazaciilor ucraineni.

Vocabular în rusă: regula

Cuvintele din propoziția din teză joacă rolul unui recurs, deci scrisorile sunt separate prin virgule.

Să dăm un exemplu:

• Marus, vino la joc în seara asta.
• Mamă, ajută-mă să spăl vasele!
• Vanyush, unde este noua carte?

Din aceste exemple este clar că această regulă se aplică oricărei propuneri - narațiune, motivare sau interrogare.

Adesea, pentru a da textului o colorare ironică, vocația este folosită în limba rusă. Exemplu: Omul! Când ajungeți la simțurile voastre și lucrați din greu!

Cazul vocativ în limba rusă, exemple de care au fost menționate mai sus, este un fenomen gramatic, uimitor, care indică faptul că limba noastră se schimbă în timp. Dacă, cu multe secole în urmă, această formă a fost folosită în mod obișnuit în vorbirea orală, acum este adesea folosită doar în textele religioase sau pentru a oferi o ofertă de colorare exaltată.