Epifanie Slavinetsky - teolog, filozof și traducător

În istoria Rusiei în secolul al XVII-lea, figura lui Epiphany Slavinets ocupă o poziție specială. A tradus multe cărți teologice și filosofice și, de asemenea, a avut o mare influență asupra vieții bisericești a țării. Noua sa ediție a consilierului a dus la o despărțire în Ortodoxia Rusă și la apariția vechilor credincioși.

Personalitate sub acoperirea secretului

Nu se știe exact când și unde sa născut teologul Epifanie Slavinetsky. Nu există informații fiabile nici despre numele său banal. Unii biografi tind să-l considere un ucrainian sau bielorus, dar chiar și aceste teorii nu au dovadă de fier. Data nașterii poate fi determinată numai aproximativ - acesta este sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea.

Numele lui Epiphany Slavinetsky l-au înrădăcinat în biserică. A fost luată la jurăminte în Lavra Kiev-Pechersk. Se crede, de asemenea, că Epifanius a studiat la o școală fraternă locală. La această concluzie, istoricii au venit din faptul că călugărul stăpânea perfect limba greacă, al cărei centru didactic era tocmai această instituție. În plus, începătorul cunoștea limba latină perfect, ceea ce poate indica studiile sale în străinătate.

Traducător și grecofil

După ce a primit educația, Epiphanius Slavinetsky însuși a început să predea la Școala Frăției din Kiev. El a învățat limba greacă veche, limba slavonă și limba latină. Slava cunoștințelor sale a ajuns la Moscova. În 1649 Țarul Alexei Mikhailovici l-au rugat pe el și pe preotul Arseny Satanovsky să se mute în capitală. La Moscova pentru oamenii de stiinta din Kiev a fost construit Mănăstirea Sf. Andrei pe Dealurile Sparrow, unde a fost organizată o școală în care tinerii străini au fost învățați tineri cărturari.

În 1651, Epiphania Slavinetsky sa mutat în cele din urmă în capitală. Sa stabilit în mănăstirea Kremlin Chudov. Acest loc nu a fost ales din întâmplare. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea Manastirea Chudov A fost un bastion al grekofilov partidului - mișcarea religioasă și filosofică, care se concentrează asupra culturii bizantine ortodoxe și catolice confrunta Europa de Vest, precum și influența vechi-credincioși.

Convergență cu Nikon

Odată ajuns în capitală, Ieromonahul Epifanie Slavinetsky a atras atenția celor mai puternici persoane ale bisericii, inclusiv patriarhul Nikon. Reputația unui expert și a unui cunoscător de limbi l-au permis să-și asume cea mai responsabilă activitate în viață. Patriarhul la făcut pe Epiphanius un traducător al documentelor rămase după Conciliul de la Constantinopol în 1593. Pentru Biserica Ortodoxă Rusă a devenit epocă. La această catedrală Patriarhii de Est au decis să creeze o Patriarhie independentă de la Moscova.

În ciuda importanței acestui eveniment, traducerea cărților legate de el, chiar până la mijlocul secolului al XVII-lea, nu a fost niciodată realizată. Bogatul limbaj al Epifaniei Slavinetsky și multe talente i-au permis să ia în serios această serie masivă de texte. În plus, în conformitate cu decizia Consiliului Local din 1654, el a fost implicat în editarea cărților liturgice vechi. După câteva luni de muncă atentă, ieromonahii au prezentat curții episcopale propriul program de schimbare a Cartei și un text actualizat al cazacului.

Noul Mississippi

În corectarea vechilor cărți, Epiphanius a folosit publicațiile moderne venețiene în limba greacă ca punct de referință, care se deosebea foarte mult de literatura liturgică tradițională rusă. Alegerea sa a condus la faptul că, în 1655 a fost legalizat trecerea la troeperstiyu, patru cruce pe pâine comuniune și alte inovații în cele din urmă a dus la o ruptură în Biserica Ortodoxă și apariția vechi-credincioșilor.

Deși reformele din mijlocul secolului al XVII-lea sunt de obicei asociate cu numele Patriarhului Nikon, corecția și traducerea cărților de către Epifanie a devenit unul dintre motivele schimbărilor religioase fundamentale. Ediția noii ediții a Bookmaker-ului a provocat o furtună de indignare printre turma. Apărătorii vechi credincioși (sau schismatici) au cerut să păstreze vechile tradiții de închinare. Biserica Ortodoxă Rusă le-a considerat eretici și a început un val de represiune împotriva celor care nu au fost de acord cu noua ordine.

Opiniile religioase

Deși o traducere importantă Bobotezei Slavinetsky ar putea juca în mâinile sale atunci când urca scara în biserică, el nu a arătat nici o ambiție de a deveni un episcop, viața lui a rămas ieromonahom modestă. Cea mai mare parte a timpului său liber a trecut în lectura cărților teologice și filosofice.

În opinia sa, Epiphanius nu era doar un dogmaticist grec conservator - nici nu încerca să înțeleagă specificul și specificul înțelegerii rusești a Ortodoxiei. Un semn important al acestei înstrăinări a fost lexiconul ieromonahului. Epiphanius a folosit adesea construcții verbale străine, chiar și atunci când a scris și tradus în limba rusă.

Latinist și predicator

Deși Hieromonk și a fost un filosof grec, acest lucru nu la împiedicat să rămână unul dintre cei mai buni latiniști din țară. A trebuit să lucreze cu o mulțime de cărți venețiene catolice. În plus, în calitate de teolog philologist, Epifania a pregătit "Lexiconul latin". În nișă, acesta a fost cel mai bun manual din rusă. Epiphanius la compilat pe baza unui dicționar scris de Ambrosius Kalepin.

Interesul stiintific in vocabularul bisericii a însemnat că un călugăr predicator mai instruit turma lui decât predicare-l. Cercetătorii creativității Epifania notează că textele sale au fost întotdeauna uscate și abstracte.

Între țar și patriarh

Mijlocul secolului al XVII-lea a fost marcat nu numai de aspectul vechi-credincioșilor, dar apariția concurenței între monarh și puterea patriarhului. Epifania Slavinetsky a jucat un rol important în această confruntare. Biografia ieromonahului a fost în egală măsură legată atât de țarul Alexei Mikhailovici, cât și de Nikon. Când cei doi au început să afle ce este mai important - "împărăția" sau "preoția", Epifanius a luat o poziție de compromis.

Până la începutul anului 1660, traducătorul nu mai era doar un texolog teologic autentic. El avea o pondere considerabilă în întreaga biserică, deși rar își folosea poziția. Excepția era însăși disputa dintre țar și patriarh despre cine dintre ele este cea mai importantă și mai puternică figură. Epifania considera monarhul drept singurul vârf piramida puterii. Pentru el filosoful recunoscut dreptul de a convoca consilii de a decide chestiunile bisericești, și chiar distribui în interiorul rândurile de sus a ierarhiei. În același timp, Boboteaza în favoarea limitării puterilor ierarhilor sub patriarhul, și a crezut că ei (arhiepiscopii, și așa mai departe. D.) nu a avut dreptul de a judeca Nikon. A fost autoritatea bisericii care a permis capului bisericii să rămână pe loc mai mult timp.

Moștenirea scriitorului

Deși Boboteaza și de a face reforme bisericești, precum și soluționarea litigiilor dintre rege și patriarhul, cel mai important al muncii sale a fost întotdeauna doar traduceri. Ieromonah a lăsat în urmă doar aproximativ 150 de lucrări. Era ca și traducerile și operele originale. Ultimul grup include 60 de predici, precum și 40 de cântece syllabice.

Epifanius a tradus și Andreas Vesalius (Anatomie) și Erasmus din Rotterdam ("Cetățenia obiceiurilor copiilor"). Sa ocupat de problemele teoretice ale lexicografiei - autorul său aparține "lexiconului greco-slavic-latin" și "dicționarului filologic". De fapt, Epiphanius a fost unul dintre primii scriitori profesioniști din Rusia. În literatura secolului al XVII-lea, numai cifra lui Simeon Polotski, care posedă nu mai puțin de educație enciclopedică, poate corespunde amplorii personalității sale. Epifaniy Slavinetsky a murit pe 19 noiembrie 1675 la Moscova.