Limba națională: formele de existență. Limba națională a poporului rus

Așa sa întâmplat că în lumea modernă conceptele de limbă nativă și națională sunt amestecate. Între ei se pune practic un semn de egalitate, care, de fapt, este complet greșit.

Diferența dintre limba națională și limba maternă

De exemplu, ia în considerare următoarea situație: un bărbat din Rusia a emigrat în SUA și a devenit în cele din urmă cetățean. Din acel moment, limba sa națională este engleza. Asta o face nativ? Bineînțeles că nu.

Oriunde este o persoană, familia lui va fi doar setul de lexeme pe care el crede, pe care le-a absorbit literal cu laptele mamei sale.

Conceptul de limbă națională

În această problemă există și alte dificultăți. De exemplu, mulți lingviști o echivalează cu limba oficială a țării, care nu este întotdeauna legitimă. În general, limba națională este o anumită limbă a poporului, care poate să nu coincidă cu limba documentării unei anumite țări.

Un exemplu tipic poate fi considerat limbile indienilor care locuiesc pe teritoriul american la rezervări. Limbajul oficial al acestora va fi engleza, însă aceasta nu neagă faptul că aceste grupuri au propria lor limbă națională.

Un alt exemplu este partea estică a Ucrainei, care în mare parte este formată din imigranți ruși. La nivel legislativ, oficial pentru ei este considerat ucrainean. Practic, întreaga populație a acestui teritoriu le deține în mod liber, totuși limba națională pentru ei este rusă.

Comunicarea cu literatura

O altă piatră de temelie în această chestiune este considerată identificarea limbii naționale cu cea literară. Desigur, ar fi fundamental greșit, deoarece aceste fenomene sunt foarte originale și există cel puțin în contact unul cu altul, ci mai degrabă într-o situație de interacțiune, mai degrabă decât o coincidență.

Nu uitați că limba este, mai presus de toate, un sistem de semne. Aceasta se referă la orice manifestare a acesteia, indiferent dacă este vorba de un adverb, de un dialect sau de un limbaj literar. Toate acestea formează un număr de sisteme, ale căror elemente pot coincide și pot să difere radical.

Astfel, cuvintele legate de limba literară se pot referi și la limba națională, în timp ce situația inversă este pur și simplu imposibilă.

Mare și puternic

După cum am menționat mai devreme, limba rusă națională nu trebuie să acționeze exclusiv teritoriul Rusiei. În acest caz, factorul determinant nu este legislația, ci mentalitatea poporului, autodeterminarea și viziunea asupra lumii.

În general, o persoană înțelege mediul prin prisma limbii. Anumite lexeme provoacă în conștiința noastră asociații cu o imagine concretă, care, la rândul ei, este asociată cu o anumită realitate. Limba națională, în acest caz, joacă un rol extrem de important, deoarece el determină caracterul comun al conceptelor realizate de reprezentanții aceluiași popor. Deci, în consecință, limba națională din Rusia oferă fiecare din definiția de mediu, care este diferită de orice altă imagine a lumii și a vieții în general.

Poporul rus

Puțin mai devreme, a fost dat un exemplu indienilor care trăiesc în Statele Unite, dar își păstrează propria limbă națională. Cineva poate spune că situația este aceeași pe teritoriul Rusiei, unde trăiesc un număr mare de grupuri etnice, iar remarca va fi, de fapt, legitimă.

În acest caz, cheia este chestiunea autodeterminării acestor popoare - toate se referă la ruși în diferite grade. Astfel, se poate argumenta că pentru o anumită parte a naționalului limba, limba oficială și rusă - fenomenele identice.

Forme de existență

Este destul de natural ca un astfel de concept larg, aproape universal, ca limbă a poporului, să nu se limiteze la un cadru specific. Anterior sa spus că o limbă literară este un concept conex care intră în interacțiune, dar nu același lucru. Totul nu este atât de simplu cum pare la prima vedere.

Limba națională, a cărei formă de existență poate fi foarte diferită, este aproape nelimitată în ceea ce privește formarea formelor de cuvinte și sfera de utilizare. Literatura este înălțimea limbii poporului. Aceasta este partea cea mai normalizată, filigrană a acesteia.

Cu toate acestea, există și alte domenii de existență, de care nu puteți refuza pur și simplu. Milioane de filologi din întreaga lume învață continuu limba națională, formele de existență și dezvoltarea ei.

De exemplu, una dintre aceste forme poate fi ușor apelată dialecte teritoriale, care nu au nimic de-a face cu limbajul literar. Dialectismele în acest caz pot fi foarte diferite: lexicale, sintactice și chiar fonetice, prin care trebuie să înțelegem diferența în pronunția cuvintelor.

O altă formă de existență a limbii naționale cu drepturi depline poate fi denumită în mod sigur vernacularii urbani. Ele pot fi exprimate atât în ​​formarea greșită a paradigmelor de declinare, cât și în aranjarea banală a stresului. În plus, un eveniment comun în acest caz este utilizarea necorespunzătoare a categoriei genului. Acesta este și cazul "cutiilor" atât de răspândite în prezent în loc de "bagaje".

În cele din urmă, jargonele profesionale și sociale se încadrează ușor în noțiunea de limbă națională.

Modalități de a deveni

Desigur, un astfel de sistem complex, pe mai multe niveluri, pur și simplu nu poate apărea de la zero. Limba națională a limbii engleze, care funcționează nu numai în Marea Britanie, ci și în SUA, Canada, ca oricare altul, și chiar mai mult rusă, a devenit atât de treptat.

În cazul nostru, procesul de formare a început în secolul al XVII-lea, când noi Națiune rusă.

Procesul de dezvoltare a limbii este complet în mod continuu, în fiecare zi apar acolo cuvinte mai multe și mai noi, care în cele din urmă incluse în sistemul lexical este definitivă și nu mai provoca confuzie sau surpriza. De exemplu, oricine astăzi nu poate fi surprins de cuvinte precum "școală", "audiență" sau "avocat" - sensul fiecăruia este destul de evident. Mai mult decât atât, jetoanele par a fi primordial rusești, deși inițial au fost proprietatea latin.

Procesul de formare și dezvoltare a limbii naționale este în mod inextricabil legat de oamenii înșiși, care o creează, o completează și o îmbogățește din zi în zi. Unele cuvinte trec treptat din uz, fiind înlocuite cu alții sau complet uitate pentru lipsa de realități.

De-a lungul timpului, stresul în cuvânt se poate schimba, chiar și semantica lui - de la adiacent la opusul. Cu toate acestea, limba națională a poporului rus rămâne întotdeauna așa, unind în sine același suflet - comun pentru toți, unul și indivizibil. El nu numai că ne permite să vedem lumea în felul său, ci și ea o creează pentru noi toți.