Interpretarea textului: exemple, probleme, metode. Analiza și interpretarea textului poetic

Fiecare dintre noi se confruntă zilnic cu nevoia de a interpreta o anumită cantitate de informații. Fie că este vorba despre comunicarea de bază, datoria profesională sau altceva, suntem cu toții forțați să "traducem" cuvintele și expresiile comune într-o limbă care este ușor de înțeles pentru noi.

Informații generale

Expresia "interpretarea textului" cauzează mai degrabă asociații inconsistente. Pentru cineva este asociat cu ceva foarte dificil, plictisitor, cu siguranță științific, vinovatul este probabil prima parte a termenului. Cuvântul „interpretarea“ este interpretat ca lucrarea de gândire care constă în descifrarea sensul unui fenomen să-l înțeleagă și apoi de lucru cu ea, iar dacă interpretăm aceasta este o propoziție lungă și complexă într-un limbaj simplu, se poate spune că interpretarea - adaptarea textului la propria lor percepție și înțelegere. În principiu, nu este atât de dificil de ajuns pentru a înțelege cum să lucreze cu text, nu doar scris, dar, de asemenea, pe cale orală, precum și pentru a realiza importanța individualității și subiectivității în percepția informației.

De ce este necesar?

În primul rând, să definim ceea ce este un proces laborios de interpretare a textului. Cel mai adesea este asociat cu analiza necesară pentru crearea ulterioară a propriului text, cum ar fi în cazul misiunilor GIA și EGE, unde trebuie să scrieți o declarație. În acest caz, interpretarea, înțelegerea textelor este cheia succesului. Dar, în același timp, abilitatea de a lucra corect cu informațiile scrise este importantă nu numai în examene, ci și în viața de zi cu zi. Deci, pe capacitatea noastră de a înțelege textul scris depinde în mare măsură de capacitatea de a serviciilor de bază - capacitatea de bază a oricărui membru al societății: o interpretare greșită a textului poate duce la neînțelegeri, și dacă, în cazul operelor literare, care nu suportă nici un risc ca percepția greșită a textului în cadrul comunicării poate duce la conflicte, ceea ce este cu siguranță o problemă serioasă.

Și acum științific

Interpretarea textelor literaturii ca știință separată a luat forma doar în secolul al XX-lea. A devenit cunoscută sub numele de "hermeneutică". Unii cercetători spun că sarcina principală a acestui domeniu de cunoaștere este "să se obișnuiască cu textul să o înțeleagă mai bine decât autorul însuși". De obicei, această știință este considerată în cadrul filosofiei, însă respingerea independenței acesteia nu are sens.

izvorând

Cu interpretare, ne întâlnim în copilăria timpurie. Desigur, există unele concepte generale și idei care sunt universale pentru toți copiii, dar de îndată ce copilul începe să arate individualitatea, sunt în primul rând și mai ales percepția diferitelor fenomene. Totul începe cu poze și desene, iar mai târziu cu priceperea lecturii, particularitățile interpretărilor sunt transferate la opere.

Unii cercetători spun că reacțiile neobișnuite sunt semne de patologie în dezvoltarea copiilor, dar în același timp totul poate fi explicat gândirea non-standard copii, manifestată la o vârstă fragedă. Este posibil ca astfel să se nască genii care văd lumea cu totul altfel. Copiii nu ar trebui, în niciun caz, să fie pedepsiți pentru neobișnuit, ci, dimpotrivă, ar trebui încurajați și dezvoltați pe deplin.

Un pic despre metodele școlare

În cadrul curriculumului școlar sunt luate în considerare metode de interpretare a textului ca o expunere și un eseu. În primul caz, totul este clar: este necesară pentru a înțelege codul sursă pentru a înțelege intenția autorului, și să reflecte aceasta în activitatea lor, cu scrisul, totul este mult mai interesant. Aici se folosește interpretarea principală a textului. Exemple de astfel de activități - compunerea-sequel, în cazul în care sarcina elevului - de a dezvolta povestea, începută de autor, sau un eseu, un răspuns în care doriți să-și exprime atitudinea lor de a poziția autorului, în mod firesc, să o justifice.

Se crede că este cea mai dificilă compoziție, în cadrul căreia este necesară o analiză și o interpretare detaliată a textului. Aceștia vor deveni baza unei opere absolut independente, legată de original doar cu gândurile și pozițiile de bază despre care studentul va vorbi.

Să ne întoarcem la poezie

Este greu de spus ceea ce este mai dificil: interpretarea unui text poetic sau lucrul cu proza. O caracteristică a limbajului literar este ambiguitatea cuvintelor, care face dificil de înțeles: același concept poate fi interpretată în moduri foarte diferite, mai ales în cazul în care acesta este un cuvânt care a schimbat semnificația lor lexicală a lungul timpului, de exemplu, „troechnik“, în sensul modern - un elev care nu primește cea mai bună notă, atunci în textele XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ar fi vizitiu, care a condus cele trei cai.

O altă problemă este interpretarea textului poetic - traseul. Parabolele, metaforele și epitetele, care nu sunt întotdeauna de înțeles omului obișnuit pe stradă, devin un dezastru real, mai ales pentru un elev școlar modern, cărora multe concepte de literatură clasică sunt străine. În plus, oamenii percep fenomene în moduri diferite, deci nu putem spune cu certitudine absolută că interpretarea textului poetic va fi corectă dacă interpretarea individuală a conceptelor este posibilă.

Proza Vieții

Interpretarea textului prozei este asociată cu aceleași dificultăți ca și textul poetic. Din nou, interpretarea individuală diferită a conceptelor individuale, din nou înțelegerea incompletă a cuvintelor - este mai ușor doar că în proză există, de obicei, mai puține mijloace de expresivitate artistică și, de regulă, nu complică înțelegerea textului.

În principiu, pentru interpretarea de succes poate angaja „traducere“ exactă, în cazul în care se poate numi un fenomen - în mod clar verifica sensul lexical al fiecărui cuvânt al fragmentului propoziție, selectați combinația optimă pentru exprimarea gândirii - aproape de a rescrie textul, bazându-se în întregime pe design sinonime. Și puteți folosi o tehnică pe care lingviștii o numesc ipoteză lingvistică: în acest caz, nu este necesar să cunoașteți semnificația exactă a fiecărui cuvânt, acesta devine clar din situație.

A doua metodă demonstrează un nivel destul de ridicat de competență lingvistică, dar în același timp nu oferă 100% precizie de interpretare. Avantajele de asemenea, această metodă este faptul că unul și același cuvânt poate avea o varietate de sensuri lexicale, diferite în umbra lui (astfel, „ambiția“ poate fi atât calitatea, pozitive și negative, în funcție de context), si ghici lingvistice aceasta face posibil să se evite o căutare monotone pentru valoarea corectă, pur și simplu, demonstrând nuanța dorită de sens în text.

Și poate, nu este necesar?

Interpretarea textului și a oricui este posibilă și fără o definiție clară a semnificației lexicale a fiecărui cuvânt. Depinde totul de cât de mare este înțelegerea textului. De exemplu, fraza binecunoscută a lingvistului Shcherba "Shaggy kudra Steko și-a curbat bokra și și-a curbat partea. Nici unul dintre cuvintele din propunerea nu contează, dar în aceeași interpretare a textului este posibil: unul a arătat agresiune față de adult, iar acum continuă să nu acțiuni destul de corecte la pui. În această situație, concretizarea nu este necesară.

Foarte interesante sunt sarcini similare pentru copii: exercitarea de acest fel le va permite să realizeze pe deplin abilitățile creative, făcând posibilă pentru a forma un sistem unic de imagini bazate pe percepția individuală a textului: același „shaggy Kurd“ toată lumea se va vedea în felul lor, ca bokra cu bokronkom.

Limbi străine

Un caz separat pentru examinare este interpretarea text artistic într-o limbă străină. Aici, tradițiile naționale, trăsăturile etnice, chiar și unele aspecte regionale ale limbii care sunt specifice numai unei anumite localități pot juca un rol.

Lucrul cu acest text este mai degrabă asemănător cu munca proprie: ideea principală este reținută, iar restul este pur și simplu rescrisă de la zero, complet de la zero, deja adaptată pentru înțelegerea cititorului, departe de caracteristicile limbii originale.

Aceasta este arta reală - o interpretare corectă a textului. Exemple sunt sonetele lui Shakespeare în traducerile lui Marshak sau Pasternak. În primul rând, una și aceeași sonetul fiecare dintre acești poeți sună diferit - acesta este cel mai clar exemplu de interpretare individuală a unui text literar, și în al doilea rând, unii cercetători subliniază faptul că traducerea rusă este mult mai figurativ originale în engleză, prin particularitățile lexicale ale limbii, care din nou ne permite să observăm rolul interpretării în percepția textului.

concluzie

Interpretarea textului, așa cum a devenit clar, este departe de un lucru atât de simplu, cum pare la prima vedere. Există o mulțime de nuanțe diferite, fiecare dintre acestea putând juca un rol imens în înțelegerea textului. Un alt bun exemplu de interpretare poate fi o adaptare a textului pentru cititorii de diferite niveluri: de exemplu, unele opere literare simplifica în mod deliberat, ceea ce le face accesibile înțelegerii copiilor, cum ar fi copii mici, pentru care o mare varietate de mijloace de expresie artistică poate fi un obstacol serios pentru înțelegere.

A subestima importanța interpretării textului este o adevărată crimă. Fiecare persoană ar trebui să fie conștienți de faptul că numai „traducerea“ corectă îi va permite să intre în relații de succes cu societatea, pentru a face față dificultăților educaționale și profesionale, și, în principiu, pentru a rezolva o serie de probleme care apar în viața noastră de zi cu zi. Trebuie remarcat faptul că noțiunea de interpretare dată la începutul acestui articol poate fi extinsă nu numai la textele scrise, lucrări literare, de exemplu, dar și pe comunicarea zilnică între oameni. Din aceasta nimic nu se schimbă: interpretarea cuvintelor, înțelegerea completă a semnificațiilor lor dă persoanei posibilitatea de a evolua în mod cuprinzător, arătând cât mai mult abilitățile sale creatoare, pe care depinde interpretarea acestui sau acelui fenomen.