Rețeaua semantică: definiție, clasificare și aplicare

Rețeaua semantică este a model de informare orice domeniu. Rețeaua este construită de tipul unui grafic orientat, în care nodurile sunt obiecte ale unui anumit domeniu, iar muchiile sau arcele sunt relații între obiecte. Rolul obiectelor poate fi concepte, proprietăți, evenimente, operații sau procese, iar numărul de posibile tipuri de relații de rețea depinde exclusiv de creatorul său, pe baza obiectivelor. Astfel, orice rețea semantică este una dintre cele mai eficiente metode de reprezentare a cunoașterii. În plus, este cel mai convenabil perceput de forma creierului uman.

Pentru prima dată, expresia "rețeaua semantică" a fost folosită în 1968-1969 în lucrările psihologului american Quillian, care a studiat memoria semantică. Mai târziu, acest termen a început să se aplice în mod activ în matematică, informatică și lingvistică. Astăzi, prezentarea informațiilor sub formă de rețele semantice este obișnuită în multe domenii ale cunoașterii, există foarte multe dintre ele, toate diferă între ele în ceea ce privește numărul de tipuri de relații, numărul de argumente și dimensiunea.

Dacă numărul de tipuri de relații este luat ca bază pentru clasificare, atunci fiecare rețea semantică poate fi referită fie la un tip omogen, fie la un non-omogen. Pentru rețelele omogene, există doar un singur tip de relație (săgeți). Rețelele heterogene au două sau mai multe tipuri de relații. În scopuri practice, cea mai interesantă este rețeaua eterogenă semantică. Un exemplu al unei astfel de rețele este structura enciclopediei de internet binecunoscute Wikipedia.

Prin numărul de argumente, rețelele semantice sunt împărțite în binare și n-arii. Modelele binare demonstrează relațiile numai între două obiecte (concepte) și sunt cele mai simple și mai convenabile pentru reprezentarea grafică. Modele de tip n-ary, cele mai multe ori, sunt întâlnite în practică și sunt necesare pentru cartografierea conexiunii între mai multe obiecte.

În cele din urmă, dimensiunea oricărei rețele semantice poate fi atribuită fie mici modele pentru a rezolva probleme specifice sau la rețelele de nivel de industrie, care servește drept bază pentru crearea de sisteme, sau la un grup de modele globale.

Dacă vorbim despre domeniile în care rețelele semantice au fost cele mai utilizate pe scară largă astăzi, aceasta este cu siguranță informatica. În acest domeniu de cunoaștere, cel mai des se utilizează conceptul de rețea. De regulă, rețelele semantice de calculator sunt utilizate pentru traducerea automată a limbilor. În acest caz, procesul de traducere este realizat în două etape. Pe prima transmisie a textului sursă este realizată în așa numita formă intermediară, adică, prezentându-l sub forma unei rețele semantice, iar a doua etapă forma intermediară rezultată este tradusă în limba dorită.

Pentru implementarea eficientă a rețelelor de astăzi, sunt utilizate limbi de rețea special dezvoltate, precum Net și Simer + Mir. În plus, pe scară largă sisteme expert, care aplică modele semantice ca limbă de reprezentare vizuală a cunoștințelor: Casnet, Prospector, Torus.