Cea mai bună versiune a literaturii clasice: o listă. Versiunea de ecran a lucrărilor clasice de literatură rusă și engleză

Orice versiune de ecran a operelor de literatură clasică atrage întotdeauna o atenție deosebită atât din partea criticilor, cât și a spectatorilor. Cititorii sunt mai exigenți decât alți auditori, deoarece, potrivit majorității, capodoperele general recunoscute ar trebui să fie filmate bine sau să nu fie ecranate deloc. Punctul de vedere al filmarilor și scenaristului nu coincide deseori cu ideea autorului, iar interpretarea prea freestyle poate deveni un eșec complet. Cu toate acestea, regizorii nu opresc acest lucru și continuă să întruchipeze celebrele imagini literare de pe ecran. Printre multe filme de acest gen sunt destul de multe nefericite eșecuri benzi scufundat în uitare, dar sunt cei care doresc să revizuiască din nou și din nou, ca re-citit o carte preferată. Aceasta este o foarte bună și de înaltă calitate adaptare a literaturii clasice. Toată lumea are o listă cu casetele preferate, dar merită să fie evidențiate acele tablouri care au primit recunoaștere la nivel mondial de la spectatori și critici.

Cea mai bună versiune a literaturii clasice din URSS

Puțini pot argumenta faptul că cinematografia sovietică a prezentat lumii o mulțime de filme șic ce pot fi numite în mod sigur capodopere. Și pentru a face filme despre cele mai renumite lucrări din lume și de pe piața internă din Uniunea Europeană, ei au iubit și au știut cum. Studiourile de film sovietice au avut succes în cercetarea literaturii clasice. Dostoievski este unul dintre cei mai preferați autori ai regizoarelor, indiferent dacă este rusă sau străină, dar "Idiotul" din 1951 nu putea fi depășit de nimeni. Yury Yakovlev, a încorporat minunat imaginea Prințul Myshkin, din păcate, nu sa retras în a doua parte a adaptării romanului nemuritor de Fyodor Mihailovici, în ciuda acestui fapt, versiunea de ecran a primei părți sa dovedit a fi mai presus de toate laudă.

„Război și pace“ de Lev Tolstoi în patru volume este greu de stăpânit, și chiar mai dificil de a elimina, dar cel mai mare regizor sovietic Serghei Bondarciuk a făcut practic imposibilă. Filmul său eponim epic din 1965-1967 se difuzează în patru părți - acesta este cel mai bun exemplu de adaptare a operelor clasice ale literaturii rusești. Totul este frumos în el - actori magnifici, bătălii încântătoare și istorie în sine, în detaliu transmise pe ecran.

Primele filme mistice sovietice

Nikolai Vasilievich Gogol, una dintre cele mai preferate clasice interne, ale căror lucrări sunt inerente într-o aromă deosebită și subliniază inimitabil. Filmele "Seriile de pe o fermă lângă Dikanka" în 1961 și "Wii" în 1967 sunt o dovadă suplimentară a acestui fapt. Acestea sunt adaptări minunate ale literaturii clasice care transmit stilul unic al lui Gogol cu ​​o muncă excelentă a regizorului și o castă fină de actori care sunt încă iubiți de atâtea generații. "Wii", în general, a fost primul astfel de film în URSS, succesul său a fost de nedescris, și Natalia Varley pentru o lungă perioadă de timp, altfel Pannochka nu a fost numită.

Satira în cinema

Ilf și Petrov - acesta este deja un clasic al secolului al XX-lea și a început să se filmeze în mod activ deja. Este demn de remarcat că primele încercări de a întruchipa pe ecran "12 scaune" nu erau în Rusia. În anii 1970, în URSS au apărut imediat două astfel de versiuni ale literaturii clasice. Lista cuprinde ambele versiuni ale celebrului roman. Primul în 1971 a fost un film în două părți al lui Leonid Gaidai, cu Archil Gomiashvili ca Bender. Din punctul de vedere al producției și al regizorului, acest film câștigă clar. Și cinci ani mai târziu, în 1976, Mark Zakharov a lansat un film de televiziune din patru serii, în care rolul lui Ostap a fost dus de Andrei Mironov. Fapt interesant: Mironov auditie pentru rolul din filmul Gaidai, dar nu a acceptat directorul, deși astăzi este în fosta Uniune Sovietică este considerată o adevărată Ostap Bender. Deci versiunea de televiziune a lui Zakharov sa dovedit a fi mai populară și mai iubită.

Fără "Master și Margarita" - în nici un fel!

Diverse lucrari de Mihail Bulgakov au încercat să filmeze toate și diverse, nu numai în țara noastră, ci și în străinătate. Dar, asigurați-vă că pentru a selecta comedie nemuritoare Gaidai, vag bazat pe joc Bulgakov în 1973, „Ivan Vasilievici“. În ciuda interpretarea originală a textului original și adaptarea directorului, script-ul se lipi strict la elementele de bază ale jocului, bine, cu totul au fost luate fraza de captură exact din carte. Acesta este un exemplu excelent de o adaptare non-canonică a literaturii clasice, care a primit popularitate fără precedent și telespectatorii iubesc pentru multe decenii. Filmul rămâne relevant pentru această zi. Dar filmul cel mai uimitoare, în mișcare și precisă a primit un proiect de televiziune din două părți „Inimă de câine“, în 1988, care a fost extrem de apreciat de critici și a primit o mulțime de premii, dar acest film este încă cel mai bun și favorit pentru o varietate de segmente de public. Regizat de Vladimir Bortko a făcut această adaptare cu efectul "sepiei", pentru a transmite mai bine atmosfera timpului pe care la condus cu strălucire. Ei bine, rolurile principale au fost alese cu adevărat remarcabile actori - Evgeni Evstigneev și Vladimir Tolokonnikov, care au recreat incredibil realist imaginile Profesorul Preobrazhensky și Sharikov.

Un exemplu de cea mai bună adaptare a operelor clasice de literatură rusă în Statele Unite

Destul de ciudat, dar Hollywood încearcă adesea să producă versiuni de ecran ale operelor clasice ale literaturii ruse, dar, din păcate, în majoritate sunt mai degrabă flop, pentru că americanii nu înțeleg niciodată sufletul misterios rusesc. Cu toate acestea, nu toate încercările lor se termină în eșec, un exemplu frapant fiind adaptarea în 1965 a romanului lui Boris Pasternak Doctor Zhivago. Printre toate filmele lansate de compania "Metro Golden Mayer", această bandă este probabil una dintre cele mai de succes. De asemenea, a ocupat locul opt în lista celor mai mari filme de carieră din istoria Statelor Unite și a obținut câte cinci Oscaruri. Povestea sa dovedit, surprinzător, foarte convingătoare și pătrunzătoare.

Pasiune pentru Karenina

Americanii sunt, de asemenea, foarte pasionat de Leo lui Tolstoi, in special lui „Anna Karenina“. Două dintre același nume adaptarea filmului literatură clasică - rusă, dar cu un gust american - trebuie doar să se uite la. Prima a ieșit din nou în 1935, a jucat rolul lui Anna Greta Garbo inimitabil, care a devenit cea mai bună actriță a anului datorită acestui film, iar acesta din urmă, de altfel, a câștigat Marele Premiu la Festivalul de Film de la Veneția. A doua oară la Hollywood a decis să atenteze la marea lucrare în 2012. Stadializarea a ieșit foarte luminos si spectaculos, iar publicul sa apreciat la justa valoare sa, asta e doar opinia multora dintre ei, Keira Knightley nu a putut ajunge destul de folosit pentru imaginea Karenina. Și în 1999, versiunea cu ecran străin a fost supus chiar Pușkin, și de succes. Rafe Fiennes și Liv Tyler s-au descurcat perfect cu rolurile lor în filmul "Onegin", iar Tyler, ca cea mai bună actriță străină, a remarcat chiar și Guildul de Critici de Film din Rusia.

Engleză Romantism

Nu este străin de cineaști americani și adaptarea filmului a literaturii clasice engleză. Mai ales place să întruchipeze pe ecran lucrările unuia dintre cele mai populare scriitor britanic Jane Austen. De exemplu, „Pride and Prejudice“, filmat la fel de mult ca de opt ori, dar cel mai de succes încercarea - un mini-serie de șase serii în 1995, cu Colin Firth si Jennifer Ehle în rolurile principale. Această setare frumos este foarte precis transmite spiritul timpului și esența întregii lucrări. O mulțime de nominalizări și premii prestigioase, precum și spectatori recunoscător - cel mai bun indicator al calității proiectului.

Surorile lui Bronte

Aceeași soartă a fost și cea mai importantă carte romantică a tuturor timpurilor "Wuthering Heights" de Emily Bronte. Acesta este singurul ei roman, dar a fost filmat de cincisprezece ori: începând din 1920, au apărut filme, apoi seriale bazate pe această lucrare magnifică. Producția sa clasică este un film din 1939 cu Merle Oberon și Laurence Olivier în rolurile principale. Cu toate acestea, în 2011, au fost lansate mai multe versiuni arthouse ale adaptării romanului clasic de regizorul Andrea Arnold. Tratamentul neobișnuit a arătat partea întunecată a acestei lucrări, iar personajul principal a fost făcut un american african, care este mult mai aproape de complotul cărții în sine. Filmul a fost foarte bogat și impresionant.

„Jane Eyre“ de Charlotte Bronte a suferit adaptarea un pic mai puțin, un total de nouă ori, dar această poveste frumoasă și tristă dragoste de cea mai expresivă și senzuală a fost depusă în 1996 omonim film regizat de Franco Zeffirelli. Filmele de mai sus - este adaptarea cea mai vie și interesantă a literaturii clasice de limba engleză romantismului.

Realismul englezesc

Charles Dickens este stăpânul dezvăluirii naturii umane, vicii, și-a scos cele mai inofensive laturi. Poate că de aceea cărțile sale sunt atât de puternice și de interesante. În acest caz, versiunea de ecran a literaturii clasice sa dovedit a fi foarte puternică. Ca, de exemplu, filmul geniului notoriu al lui Roman Polanski "Oliver Twist", lansat în 2005. Și, deși regizorul sa schimbat mult în istorie, făcându-l mai uman, esența operei lui Dickens nu a fost pierdută din ea, ci, dimpotrivă, a fost transferată în forma sa originală.

O altă încercare bună de a filma operele unui scriitor nemuritor englez este o dramă a anului 2012 numită "Great Sopes", un produs comun al Marii Britanii și al Statelor Unite. O selecție frumoasă de actori și o atmosferă inexprimabilă compensează o anumită lentură a complotului, dar spiritul clasicilor englezi este excelent.

Cinematograful legendar

Povestirile iubirii au fost întotdeauna în centrul atenției cinematografului, deoarece publicul le iubește. Și dacă aceasta este cea mai faimoasă poveste de dragoste, născută din geniu de scriitori uimitori, atunci astfel de versiuni de ecran ale literaturii clasice sunt în centrul atenției în primul rând. În 1939, primul film de lung metraj, împușcat folosind tehnologia "tehnică", a fost melodrama "Gone With The Wind" regia lui Victor Fleming, în conformitate cu romanul Margaret Mitchell, care a devenit un cinematograf romantic de cult al secolului al XX-lea. A primit un număr record de Oscaruri. Vivien Leigh și Clark Gable, sau mai degrabă personajele lor, Scarlett O`Hara și Rhett Butler, au devenit simboluri ale timpului lor.

Clasicii literaturii americane din secolul al XX-lea

Printre Scriitorii americani De asemenea, o mulțime de personalități remarcabile, care pot fi în condiții de siguranță numit un clasic și de a trage creatiile lor film. Carte „Adio arme“ de Ernest Hemingway a trebuit să filmeze în timpul vieții sale, și, deși autorul însuși a fost tulburat spectacole Finale alternative, un film în 1932 cu Gary Cooper inimitabil sa dovedit doar o mare. În 1962, pe ecranele din adaptarea cinematografica a romanului Harper Lee „To Kill a Mockingbird“, prin care, scriitorul a intrat în analele literaturii americane clasice. Actorul principal al acestei filme dramatice, un actor principal la Hollywood la acel moment Gregory Peck, a primit un "Oscar" pentru rolul lui Atticus Finch, precum și aprobarea și entuziasmul real al autorului romanului. La treisprezece ani de la publicarea cărții lui Ken Kesey "One Flew Over the Cuckoo`s Nest" în 1975, lumea a văzut filmul eponim cu strălucitul Jack Nicholson în rolul principal, care a devenit aproape mai popular decât cartea însăși. Versiunea de ecran a literaturii clasice este un câmp fertil în cinematografie. Deci, ar trebui să așteptați poze noi și interesante.