Literatura și cinematografia sunt o uniune inseparabilă a două tipuri de artă

Cinematografia și literatura sunt forme de artă, legate în mod inextricabil între ele. Una dintre ele a provenit din timpuri stravechi. Altă - la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, literatura și cinematografia au o legătură strânsă, nu slăbesc chiar în epoca tehnologiei informatice. Care este forța acestei uniri?

Literatură și prezent

Un om din secolul XXI se grăbește să trăiască. Nu are timp pentru deliberare îndelungată. Trebuie să aibă timp să facă o carieră, să obțină o nouă profesie, să obțină o altă noutate a tehnologiei. Cu alte cuvinte, pentru a construi o viață într-un mod modern.

Citiți lucrarea clasică în trei volume? Pentru ce? Vizionarea versiunii filmului va dura nu mai mult de două ore. Această activitate, spre deosebire de lectură, se va potrivi în ritmul rapid al vieții. Cu toate acestea, munca regizorilor și actorilor restanți arată altfel. Literatura și cinematografia nu au pierdut atingerea. Un tip relativ nou de artă poate revigora interesul față de cel care a apărut în antichitate.

Filmele încurajează citirea unei cărți

Cinematografii și astăzi se îndreaptă spre operele literaturii clasice. În ultimele decenii, nu a fost creată o adaptare a filmului. Potrivit romanului lui Dostoievski, de exemplu, unul mai degrabă regizor bine-cunoscut a făcut o serie de televiziune. Surprinzător, editorii au trebuit să publice romanul "Idiot" în ediții uriașe. După ce a urmărit seria, omul modern, în ciuda lipsei timpului liber, a început să citească Dostoievski.

Exemple de screening, stimularea vânzărilor pe piața cărților, o mulțime. Dar pentru a înțelege ce legătură are literatura și cinema, merită să ne amintim cum a început totul. Cine și când a folosit pentru prima oară o lucrare de artă ca material pentru crearea filmului?

Apariția cinematografiei

Cinematograful a fost creat în secolul al XIX-lea. Dar primul film sonor a ieșit mult mai târziu, în 1927. Cinematografia a devenit, după cum a spus câinele meditator al lui Bulgakov, singura mângâiere pentru femei. Dar nu numai pentru ei. Cinematografia a câștigat o popularitate masivă.

Adaptarea pe ecran a operei de artă, realizând conexiunea unor astfel de artă ca literatura și cinema, a devenit un gen indispensabil. Directorii și scenariștii au apelat la creațiile clasicilor. În 1902, a fost împușcat un scurt film bazat pe opera lui Zola.

Chiar înainte de apariția cinematografiei sonore, regizorii au început să filmeze celebrele creații ale scriitorilor ruși. În 1909, Peter Chardynin a prezentat audiența interpretării sale despre poezia Dead Souls. Cu toate acestea, dacă trebuie să vorbim despre "Literatura rusă în cinematografie", ar trebui să spunem câteva cuvinte despre adaptarea poveștilor lui Pushkin.

Promovarea cinematografiei

Până în 1917, au fost create aproape toate lucrările marelui scriitor rus. Vorbim, desigur, despre proză. Versiunile de ecran de la începutul secolului al XX-lea nu au prea multe în comun cu cele moderne. Mai degrabă, au fost niște ilustrații la povești celebre.

În epoca cinematografiei silențioase, regizorii s-au îndreptat spre textele lui Puskin, care, probabil, au fost asociate cu promovarea unui nou tip de artă. Cinematograful avea nevoie de un nume cunoscut în toată Rusia. Înainte de revoluție, companiile private de film funcționau în țară. După cel de-al șaptesprezecelea an, activitățile lor au fost întrerupte. Cu toate acestea, filmele bazate pe proza ​​lui Puskin au continuat să fie create în vremuri dificile pentru Rusia.

În istoria adaptărilor sovietice au existat perioade de tăcere. De exemplu, la epoca Răspândirea lui Hrușciov există un singur film, creat pe baza lucrării lui Pușkin, "Fiica Căpitanului".

Leo Tolstoy

Pentru prima dată, regizorii autohtoni au încercat să traducă Războiul și Pacele în ecrane în 2015. Apoi directorii străini au fost inspirați de lucrarea lui Tolstoi. Într-una dintre adaptări, rolul Natasha Rostova a fost interpretat de Audrey Hepburn. Dar ce producători americani, chiar și cei mai înzestrați, știu despre sufletul misterios rusesc? Directorul de la Hollywood nu este capabil să transmită spiritul caracteristicilor naționale ale romanului de către Leo Tolstoy. Deci muncitorii sovietici ai culturii au crezut. De aceea au decis să facă un film bazat pe cartea marelui scriitor. Și egală cu adaptarea filmului în multe privințe, nu există cinematografia lumii.

Filmul, care a intrat în Cartea Recordurilor Guiness

Serghei Bondarchuk a fost ales ca regizor al filmului. Din fondul alocat treizeci de mii de ruble (semnificative pentru acele ori ori suma). Artiștii au început să lucreze la schițe de costume și peisaje. Scriitorul a studiat studiile literare, corespondența lui Tolstoi, sursele militare și documentare. Au mai rămas câteva luni pentru a acționa. Fotografia a fost însoțită de multe dificultăți. Distribuția la începutul lucrării sa schimbat de mai multe ori.

Literatura rusă din cinematografia națională are o istorie lungă și interesantă. Dar niciodată, nici înainte, nici după, filmarea unei opere de artă nu era atât de mare. În funcție de numărul de vedete de film, filmul "Război și pace" nu are egal în istorie.

Fyodor Dostoievski

Primul film al prozatorului a fost filmat în 1910. Un sfert de secol mai târziu a apărut povestea "Petersburg Story", reprezentând un amestec de "Netochka Nezvanova" și "White Nights". Apoi Dostoievski a creat picturi în Franța, Japonia, Italia. În ceea ce privește cinematografia domestică, nici o proză nu a provocat atât de multe controverse și dezbateri despre metodele de interpretare pe ecran, deoarece autorul a creat marele "carte de cinci".

Fictiune în cinematografia din perioada sovietică - este în primul rând o adaptare a filmelor de povestiri, romane, romane din Dostoievski. Caracterele sale sunt atât de complexe încât jocul în mediul de actorie este considerat o mare onoare. Pentru regizori, aceeași adaptare a "Idiotului" sau a oricărei alte lucrări a lui Dostoievski nu este doar un transfer al complotului la un film. Aceasta este o oportunitate de a oferi spectatorilor o viziune specială asupra ideilor prozatorului.

Cartea mistică

Uniunea Literaturii și Cinematografiei sa prăbușit de mai multe ori când a încercat să filmeze "Maeștrii și Margarita".

Bulgakov este cel mai misterios scriitor rus. S-au spus multe despre soarta rea ​​care persecuta actorii care au jucat eroii romanului. Filmarea cărții Bulgakov, de regulă, a fost întreruptă. Lucrarea a fost finalizată doar de doi directori.

Poate că totul se află în misticismul din jurul scriitorului. Sau, poate, există zone ale conștiinței umane, care este încă nu se intersectează literatură și cinematografie? Bulgakov eseu astăzi nu este adaptarea filmului, ceea ce ar corespunde cu originalul. Nici regizorul nu a reușit să recreeze atmosfera societății Moscova, Vidul Masters, suferind Margarita poznele Koroviev și Behemoth, astfel încât impresia filmului au fost comparabile în puterea de la sentimentele pe care cititorul se confruntă. Dar să spunem că proza ​​lui Bulgakov nu este supusă adaptării filmului este imposibilă.

"Inima omului, nu câinele -

În 1987, într-una din revistele literare a fost publicată povestea "Inima câinelui". Și un an mai târziu Vladimir Bortko a început filmarea filmului lucrarea lui Bulgakov. Rezultatul activității regizorului, actorilor remarcabili și celebrului compozitor a fost cea mai bună versiune de ecran a prozei acestui scriitor din istoria cinematografiei.

Directorul nu a schimbat complotul în film. A creat un sistem de imagini bazat pe proza ​​lui Bulgakov. Sharikov nu ar fi devenit un astfel de interesant și colorat kinopersonazhem, dacă în crearea personajului său, scenaristul și regizorul au folosit numai textul originalului.

Au fost adăugate scene. În crearea filmului, regizorul ia implicat pe Julia Kima. Poetul a scris textele pentru melodiile realizate de participantii la intalnire, asa ca nu-i iubesc pe Preobrazhensky. Kim este, de asemenea, autorul chastooshkasului neimprimat, care, în combinație cu dansurile lui Sharikov, a condus profesorul într-un stat inconștient. "Încă mai dansează?", Îi întreabă profund profesorul. Povestea tactică nu este în povestea lui Bulgakov. Scenaristul filmului a investit cu aceste cuvinte conștiința, amărăciunea pe care luminarea științei lumii o trăiește la vederea rezultatului propriului experiment.

Cine este Sharikov? Acesta nu este un om cu inima unui câine, așa cum a spus dr. Bormental. Sharikov este un ticălos cu o inimă umană. Iar în acest caz, potrivit lui Preobrazhenski, se află motivul consecințelor teribile ale operațiunii.

Sharikov creează noua sa lume cu privire la ura vechilor. El nu este învățat, încăpățânat și categoric. Emite un aviz cu privire la reforma economică necesară pe scurt, concis: "Luați și împărtășiți". Filmul caracterul lui Bulgakov nu ar fi la fel de strălucitoare, în cazul în care nu acționează talentat, suplimentare, aparent nesemnificative scene. Directorul a dat spiritul timpului, așa-numita devastare, atmosfera catastrofală. Tragedia erei post-revoluționare este, de asemenea, transmisă de muzică, creând un fundal în imagine.

Sholokhov

La scriitorul talentat, caracterul mic, nesemnificativ se ridică la nivelul eroului de înaltă calitate. În romanul "Fluxul liniștit Don" există doar astfel de actori. Sholokhov a fost un reprezentant al tendinței realiste a literaturii. Dar nu a "fotografiat" ceea ce a văzut. Felul în care scriitorul a îndurat experiența și impresiile pe hârtie poate fi comparat cu priceperea pictorului. Și cu cât este mai talentat autorul, cu atât este mai dificil pentru regizor să-și traducă ideile pe ecran.

Serghei Gerasimov a reușit să creeze un demn adaptarea romanului Sholokhov. încercări mai târziu de către alți directori pentru a elimina imaginea de „Quiet fluxurilor Don“ numit furie drept critici și dezamăgit spectatorii. Cinematografia este asociată cu literatura. Dar numai dacă stăpânirea regizorului nu este inferioară darului scriitorului autorului cărții, pentru adaptarea pe care o ia.

Vasily Shukshin

Proza acestui autor a fost ușoară și aproape de cititorul simplu. Shukshin nu a fost doar scriitor, ci și scenarist, regizor, actor. Deci, el știa mai bine decât alți producători de filme, cât de puternică este legătura dintre concepte precum literatura și cinema.

Copiii de azi sunt greu de înțeles de ce citesc o carte, dacă există un film. Astfel de idei despre literatură vor conduce la faptul că, curând, cartea va deveni o raritate. Un lucru de suveniru nepractic și inutil. Shukshin credea că nici o adaptare a ecranului nu ar putea înlocui citirea operelor lui Tolstoi, Dostoievski, Gogol. Mijloacele cinematografiei și literaturii, în opinia sa, nu sunt egale. Cinematografia este o artă. Dar numai persoana care citește este capabilă să evalueze stăpânirea regizorului.

Literatura internă în cinematografie este un subiect dedicat unei mulțimi de cercetări. Aceste sfere au o legătură reciprocă. Dar literatura poate exista fără adaptare. Cu toate acestea, cinematografia fără proză clasică ar reprezenta o formă primitivă de divertisment. Chiar și filmele de pe subiectele originale sunt acordate critici pozitive numai dacă sunt create în conformitate cu legile prozei clasice.