Normele limbajului literar

Orice limbă ca fenomen social este un fenomen viu, mobil, strâns legat de viața purtătorilor săi. Prin urmare, limba reflectă istoria poporului, cultura sa. Iar conceptul de limbă al limbii literare sa schimbat și din când în când.

Prin urmare, normalizarea limbii actuale în general și a limbii ruse în particular este un fenomen destul de complex. La urma urmei, semnele sale - și stabilitatea și volatilitatea. Stabilitate, pentru că în limba desemnat spirituală experiență, morală, mentală a generațiilor anterioare, variabilitatea - datorită deplasării înainte a societății însăși. Prin urmare, în timp, anumite reguli și cerințe devin caduce în limbaj, în timp ce altele le înlocuiesc. Oscilarea toate nivelurile lingvistice - vocabular, fonetica, ortoepice, morfologie, punctuație, stil. De exemplu, dacă timpul de Pușkin a fost permisă și chiar dreptul de a spune „Postel“, acum la sfârșitul acestei substantive feminine de-al treilea declinarea este scris pur litera „b“: pat.

Astfel, normele limbajului literar, pe de o parte, par să asigure uniformitatea în înțelegerea limbajului scris și vorbire orală, pe de altă parte, ele fac posibilă urmărirea modului în care sa schimbat limba, a proceselor care au avut loc în ea și a influenței lor.

Domeniul de aplicare a normelor de limbă

Normele limbii literare ruse sunt de obicei împărțite de lingviști în așa-numitele generale și private. Generalitățile sunt numite astfel, deoarece funcționează în limbaj în general și privat - în manifestările sale separate. De exemplu, într-un discurs poetic există unele norme, iar în documentele stilului oficial-afaceri - altele.

Normele generale ale limbajului literar, de exemplu:

• în ortopie, reglează atât pronunțarea corectă a cuvintelor, combinațiile de cuvinte, cât și aranjarea corectă a cuvintelor de stres. De exemplu, cuvântul "cai" conform normei se pronunță după cum urmează: [lashid] cu accent pe ultima silabă;
• în morfologie conform normei în substantivul "portocale" Cazul genitiv vor exista "portocale";
• în cuvântul-formare, cuvântul "animal mic" poate avea două sufixe - shush - și, ca o alternativă, -yushk;
• în vocabularul cuvântului „inteligent“ și „artificiale“ au un sens diferit, și, prin urmare, sunt folosite în diferite contexte: „inteligent“ - ca formă de măiestrie (un artist priceput, broderie abil) și „artificiale“, în sensul de „nu este real, contrafăcut“ (râsete sunet tensionat, artificial).

Separat, se poate spune despre norma logică-sintactică. Regulamentul reglementează construirea combinațiilor de cuvinte, și dintre ele - propuneri. Dacă această regulă este încălcată, eliminând un element semantic important, de exemplu, un cuvânt sau o parte a unei fraze, instrucțiunea nu va mai fi de înțeles.

Normele limbii literare, asociate cu sintaxa corespunzătoare, determina relația de cuvinte în fraze, tipul de conexiune, ordinea cuvintelor în propoziții aranjament. În cazul în care norme sintactice sunt încălcate, există o epuizare semnificativă a expresiei, există inexacte semantice: În cadrul întâlnirii, directorul adjunct a vorbit pe larg cu privire la chestiunea colaborării cu cei care au rămas în mai multe subiecte pentru a-și îmbunătăți performanțele academice.

Normele de bază ale limbajului literar în ortografie sunt ortografia corectă a cuvintelor. Încălcarea acestora conduce nu numai la analfabetism, ci și la dificultatea de înțelegere a cuvântului scris. De exemplu, în propoziția „Băiatul se așeză și a fugit scurt timp pentru a juca“ în cuvântul „sat“ este scris și (ședința) și nu e, în caz contrar rezultatul este că „băiatul sa schimbat în alb“, adică, a devenit gri.

Ce pietre semne de punctuație, acestea reglementează divizarea sentințelor în blocuri semantice intonație, care sunt evidențiate în scrisoare semne de punctuație. Asta este oferă posibilitatea de a construi nu numai o declarație corectă, ci și de ao înțelege. De exemplu, putem aminti textele vechi ruse, în care semne de punctuație au fost absente. Pentru că a citi un astfel de text și a înțelege că a fost destul de dificil. De dublă importanță este fraza binecunoscută despre executare și iertare. Semnificația sa sa schimbat radical de la locul în care a fost plasată virgula.