"Babi Yar" este un poem al lui Evgheni Yevtushenko. Tragedia lui Babi Yar

"Babi Yar" este o poezie scrisă de Evgheni Yevtushenko, care a fost șocat nu numai de această tragedie a victimelor nazismului, ci și de tabuizarea absolută în perioada sovietică. Nu este deloc lipsit de faptul că aceste poezii au devenit, într-o oarecare măsură, un protest împotriva politicii guvernului de atunci al URSS, precum și un simbol al luptei împotriva discriminării împotriva evreilor și a tăcerii Holocaustului.

Tragedia lui Babi Yar

La 19 septembrie 1943, trupele germane naziste au intrat în capitala Ucrainei, orașul Kiev. Zece zile mai târziu, după explozia de la sediul comenzii germane, comisă de un grup de sabotaj partizan, sa hotărât să învinovățească evreii pentru acest lucru. Dar, desigur, aceasta a fost doar o scuză, nu un motiv real pentru masacre. Întreaga chestiune se afla în politica "deciziei finale", care a fost una dintre primele experiențe de la Kiev. Toți evreii din capitală au fost înconjurați, luați la margine, forțați să se dezbrace și împușcați într-o râpă numită Babi Yar. poezie Evgenia Evtushenko este dedicat acestui eveniment groaznic. Aproximativ treizeci și patru de mii de bărbați, femei și copii au fost distruse în mod deliberat în timpul unei operații militare. Întreruperile au continuat în următoarele luni, iar prizonierii au fost deja victime, atât bolnavi mintali, cât și partizani. Dar problema nu a fost chiar în acest ticălos, sau mai degrabă nu numai în ea. De mai mulți ani, guvernul sovietic a refuzat să recunoască faptul că evenimentele tragice din Babi Yar au făcut parte din genocidul poporului evreu - Holocaustul. Acest lucru a șocat poetul.

Istoria scrisului

Evtushenko Evgeny Alexandrovici are o reputație ambiguă. Biografia și opera lui sunt criticate și lăudate din diverse perspective. Unii cred că în perioada Uniunii Sovietice se bucura de dragostea autorităților, care l-au mângâiat. Alții încearcă să citească aproape fiecare piesă a lucrării sale cu note de protest ascunse și sugestii. Dar, oricum, poetul a devenit interesat de acest subiect în primii ani. A citit poemul lui Ehrenburg dedicat lui Babyn Yar. Dar acolo, așa cum a fost prevăzut de propaganda sovietică, nu sa spus nimic despre naționalitatea victimelor. Ele au fost numite "cetățeni sovietici". Și Evtushenko, așa cum scria el mai târziu, a vrut mult timp să se dedice poeziei problemei antisemitismului din URSS.

Călătorind la Kiev

În 1961 a vizitat Evghenie Alexandrovici capitala Ucrainei. El merge la locul tragediei și, cu groază, vede că nu există doar un monument pentru victime, ci chiar o mențiune despre ele. La locul unde au fost împușcați oamenii, a fost o groapă. Pe locul unde se aflau oasele celor uciși inocenți, camioanele au venit și au aruncat gunoi dezgustător. Poetul credea că autoritățile păreau să râdă de acele împușcături. Sa întors la hotel și acolo, în cameră, ia scris Babiy Yar câteva ore. Poemul a început cu linii care arată că nu există monument pe locul tragediei.

sens

Când un poet vede ce a devenit Babi Yar, îi este frică. Și este asemănător cu Evetushenko cu toți evreii care suferă de multă vreme. În liniile poeziei, el trăiește cu el o istorie groaznică de exil și persecuție, inclusiv în Rusia, unde în loc să recunoască memoria acestor oameni doar scuipă. El scrie despre pogromuri și victimele lor, despre fascism și insuportabilitate - despre antisemitism în toate subiectele sale. Dar mașina ucraineană a poetului contemporan al totalitarismului a meritat cea mai mare ură - punctul principal al acestui poem este îndreptat împotriva lui.

Prima apariție publică

Cine a fost primul care a citit Yevtushenko "Babi Yar"? Chiar și în hotelul din Kiev, aceste poezii au fost auzite pentru prima oară de poeții ucraineni Vitaly Korotich și Ivan Drach. L-au rugat să citească poezia în fața audienței, care urma să aibă loc a doua zi. Zvonurile despre poezie au ajuns la autoritățile locale, care au încercat să împiedice poetul să se întâlnească cu publicul. Dar a fost prea târziu. Deci zidul tăcerii care a izbucnit în jurul tragediei din Babi Yar a fost spart. Poemul a circulat mult timp în samizdat. Când Ievtushenko a citit-o la Moscova la Muzeul Politehnic, o mulțime s-a adunat în jurul clădirii, pe care polițiștii se străduiau să o țină înapoi.

publicare

În septembrie a aceluiași an, poemul lui Babi Yar, poetul lui Yevtushenko, a fost publicat pentru prima oară în The Gazette Literary. După cum recunoaște autorul însuși, a fost mult mai ușor să scrii aceste poezii decât să le publicați. Redactorul-șef al Muzeului Literar a presupus că, cel mai probabil, va fi demis dacă va decide să imprime o poezie. Dar, totuși, el a luat acest demers îndrăzneț, dedicând această publicație la aniversarea preluării lui Kiev de către germani. În plus, poemul a fost tipărit pe prima pagină a ziarului, care, în mod natural, a atras atenția generală asupra acestuia. Această problemă a "Literaturii" a devenit un șoc ca toate copiile au fost rupte într-o singură zi. Pentru prima dată pe paginile publicației oficiale sovietice a fost exprimată simpatia pentru tragedia poporului evreu și, în plus, existența antisemitismului în URSS a fost recunoscută. Pentru mulți, acest lucru a sunat ca un semnal încurajator. Dar, din nefericire, acest lucru nu trebuia să se întâmple. Pe de altă parte, vremurile nu mai erau staliniste și nu existau persecuții și represiuni speciale.

rezonanță

Oare o asemenea schimbare de evenimente sugerează că Evtushenko? "Babi Yar" a provocat un scandal teribil în partea de sus a conducerii sovietice. Poemul a fost considerat "eronat ideologic". Dar nu numai funcționarii guvernamentali și ai partidului au fost nefericiți. Unii scriitori și poeți au publicat articole, poezii și broșuri îndreptate împotriva lui Ievtushenko. Au vorbit despre cum exagerează suferința evreiască, uitând de milioane de ruși uciși. Hrușciov a spus că autorul poeziei arată imaturitatea politică și cântă de vocea altcuiva. Cu toate acestea, "Babi Yar", al cărui autor a devenit centrul tuturor acestor scandaluri, a început să fie tradus în limbi străine. Poezii au fost publicate în șaptezeci și două de state. În cele din urmă, aceste publicații au făcut ca Yevtushenko să fie renumit în întreaga lume. Dar, la urma urmei, editorul ziarului care a tipărit poezia a fost concediat.

Tragedia execuției evreilor la Kiev și reflectarea sa în artă

Urmând exemplul lui Yevtushenko, care la scris pe Babi Yar, alți autori au început să scrie poezii despre aceste evenimente. În plus, acei poeți care au scris liniile dedicate filmării mai devreme, au decis să nu păstreze mai multe dintre ele în "tabel". Deci, lumea a văzut poemele lui Nikolai Bazhan, Moses Fishbein, Leonid Pervomaysky. Despre acest eveniment a început să vorbească. În cele din urmă, faimosul compozitor sovietic Dmitri Șostakovici a scris prima parte a celei de-a treisprezecea sale simfonii, în mod specific, asupra textului poemului lui Ievtushenko. Chiar și cu zece ani înainte de aceste poezii, el a venit și la locul execuțiilor și a stat acolo peste prăpastie. Dar când tunetele și fulgerul au lovit capul poetului după publicarea lui Babi Yar, el sa întâlnit cu el și a decis să scrie o simfonie pentru aceste și alte lucrări ale autorului.

Yevtushenko, care a auzit pentru prima dată muzica, a fost șocat de cât de repede a putut Shostakovich să reflecte sentimentele sale în sunete. Dar după aceea compozitorul a intrat și în necazuri. Cântăreții au refuzat să interpreteze părțile vocale ale simfoniei (mai ales după sfatul urgent al autorităților ucrainene). Cu toate acestea, premiera lucrării a avut loc și a provocat o casă completă și o ovație în picioare. Și presa era tăcută în mod amenințător. Aceasta a dus la faptul că interpretarea simfoniei a devenit o demonstrație involuntară a sentimentelor îndreptate împotriva puterii sovietice.

Puterea artei

În 1976, un monument a fost ridicat într-un loc simbolic. Babi de acel moment au fost deja umplut după dezastru ecologic, atunci când un baraj de spargere, iar sectorul privat vărsat apă amestecată cu argilă. Dar comprimatul nu a spus nici un cuvânt despre victimele Holocaustului. Monumentul a fost dedicat morții soldaților și ofițerilor sovietici capturați. Dar însăși atitudinea sa era totuși legată de poemul lui Evetushenko. Puterea artei a jucat un rol. Șeful guvernului ucrainean de atunci a cerut Moscovei să permită construirea unui semn memorial. El a fost criticat în presa mondială pentru că nu reflectă esența tragediei. Un poem Evtușenko a fost interzis să citească în mod public în Kiev, până în momentul de „perestroika“. Dar există încă un monument în tractul Babi Yar. Ucraina, câștigând independență, a pus o lampă simbolică - menora. Și la cimitirul evreiesc din el a pavat drumul plin de durere. În Ucraina de astăzi a devenit un Babi complex istoric-memorial de importanță națională. Site-ul a Rezervei ca un epigraf citat dintr-un poem Yevtushenko. Când anul trecut a subliniat saptezecea acestei tragedii, presedintele ucrainean a declarat că înființarea Memorialului de la Yar Holocaustului este Babi importantă pentru întreaga omenire, deoarece acesta trebuie să fie conștienți de pericolele de ură, bigotism și rasismul.