Conceptul general al psihicului uman

Conceptul de psihic uman este unul dintre cele mai studiate și, în același timp, misterioase. În ciuda unei cantități uriașe de cercetări fundamentale pe această temă, există încă o mulțime de întrebări și puzzle-uri pe care umanitatea nu le-a găsit încă un răspuns.

Concepte de bază ale psihicului

Un număr mare de oameni de știință și cercetători sunt implicați în studierea caracteristicilor psihicului uman. Firește, fiecare dintre ele își formează propria definiție a acestui concept. Merită să luați în considerare cele mai utilizate dintre ele.

Conceptul de psihic nr. 1 implică o activitate de reflectare și reglementare a fenomenelor realității. Datorită acestui fapt, există o interacțiune activă cu lumea înconjurătoare, precum și cunoașterea experienței universale.

Conceptul de psihic nr. 2 implică legile formării și funcționării lumii interioare și imaginile realității care se formează în mintea omului.

Conceptul nr. 3 definește psihicul ca o reflecție subiectivă a realității printr-un sistem de imagini ideale prin care intervine interacțiunea cu mediul, precum și orientarea în el.

Prevederi fundamentale despre psihic

Pe baza constatărilor diferiților specialiști implicați în studiul conceptului de psihic, putem identifica mai multe prevederi cheie care determină specificul acestui fenomen:

• Apariția psihicului a avut loc simultan cu apariția organismelor vii pe Pământ ca un mecanism de comportament adaptiv.
• Cea mai înaltă etapă în dezvoltarea psihicului este conștiința. Aspectul său este asociat cu dezvoltarea activității muncii umane și formarea colectivităților.
• Un psihic este format sub influența unei activități umane active în procesul de tranziție de la interacțiunea externă cu obiectele către o imagine specifică și apoi într-o acțiune reglementată.
• Formarea psihicului se datorează factorilor socio-culturali și este mediată de activitatea creierului.
• Mentinele mintale au o organizare sistemică și o structură clar delimitată.

Conceptul și structura psihicului

Psihicul este un fenomen sistemic complex care include astfel de elemente structurale:

• Procesele mentale sunt fenomene care oferă reflecție și conștientizare a realității. Distingeți între procesele cognitive, emoționale și volitive.
• Proprietățile mentale sunt trăsături stabile și în mod constant duplicarea personalității care determină comportamentul, temperamentul, caracterul și capacitatea unei persoane.
• Stările mentale - aceasta este calitatea funcționării și nivelul de eficiență al psihicului la un anumit moment în timp. Este vorba despre activitate, vivacitate, pasivitate, apatie și așa mai departe.
• Activități - un set de acțiuni care asigură satisfacerea intereselor și nevoilor.

Structura conștiinței

Definiția conceptului de psihic este strâns legată de conceptul de conștiință. Această din urmă categorie este caracterizată de următoarea structură:

• Inconștientul este nivelul inițial al psihicului, care poate fi individual (asociat instinctelor de bază) și colectiv (condiționat de modelele istorice).
• Mintea subconștientă - include reprezentări, aspirații și dorințe, pe care psihicul le-au perceput ca semnale. Imaginile subconștiente pot fi actualizate (plutiți în memorie) după o perioadă lungă de timp.
• Preconștiința este o stare intermediară a psihicului, care este reprezentată ca un flux de gânduri, asociații și imagini, precum și o gamă largă de emoții.
• Imediat, conștiința este cel mai înalt nivel de reflectare a proceselor realității, prin care se realizează o cunoaștere completă a lumii înconjurătoare și transformarea ei.
• Supraștiința este o caracteristică mentală pe care o persoană o poate forma ca rezultat al eforturilor sistematice și intenționate. De exemplu, poate fi citată o reglementare conștientă a condițiilor somatice (de exemplu, mersul pe sticlă spartă sau cărbune fierbinte, încetinirea bătăilor inimii etc.).

Principalele tipuri de procese mentale

Conceptul de psihic include o categorie ca procesele mentale. Acesta este tot ce are loc în capul unei persoane și se reflectă în fenomenele mentale. Iată tipurile de procese care pot fi distinse:

• Cognitiv - aceasta este percepția lumii prin transformarea informațiilor primite. Totul se referă la senzații, imaginație, gândire și memorie.
• Regulament - asigură o anumită organizare, intensitate și direcție de comportament. Aceasta este motivația, stabilirea de obiective, luarea deciziilor și controlul execuției lor, precum și emoțiile și procesele volitive.
• Comunicare - asigură comunicarea interpersonală, care are loc prin înțelegerea sentimentelor și a gândurilor. Acest lucru se aplică atât comunicării verbale, cât și celor non-verbale.

Funcțiile cheie ale psihicului

Când studiem conceptul de psihic, funcțiile psihicului joacă un rol decisiv. Iată principalele:

• Comunicativ - oferă o percepție a realității, prin care se realizează nevoia de comunicare a persoanei.
• Cognitiv - implică colectarea și analiza informațiilor despre lumea înconjurătoare, cu conștientizarea ulterioară a locului și a semnificației sale.
• Reflective - vă permite să alegeți răspunsul dintr-o varietate de opțiuni asociate unei situații individuale.
• Regulator - oferă o schimbare în formele comportamentului uman, în funcție de mediul și împrejurările externe.
• Emoțional - generează reacții senzuale la anumite fenomene ale lumii înconjurătoare.
• Volitional - oferă o oportunitate pentru alegerea vieții libere.

Psyche și creier

Conceptul de psihic în psihologie este asociat cu sistemul nervos central, care, la rândul său, provine din creierul uman. În acest sens, este recomandabil să mergem mai adânc în studiul mecanismului de formare a psihicului. Iată procesele care apar în diferite părți ale creierului:

• Centrele motoare și de vorbire sunt concentrate în lobii frontali. Această zonă este responsabilă de motilitatea vorbirii și de capacitatea de a analiza. De asemenea, aici sunt prezentate astfel de funcții psihologice ca formarea voinței și a motivațiilor realizărilor, semnificațiilor și valorilor umane, stabilirea țelurilor, morale.
• Lobii temporali sunt locația centrelor auditive, gustului și olfactivului, precum și centrele de percepție și înțelegere a vorbirii. Această zonă îndeplinește o funcție de exprimare expresivă. Din punctul de vedere al psihicului merită remarcat prezența pe suprafața mediană a centrelor de bucurie, durere, frică, plăcere, unitate sexuală și siguranță.
• Zonele întunecate sunt responsabile de sensibilitatea la căldură, frig, durere, atingere și acuitate. Aceste câmpuri sunt responsabile pentru percepția și interpretarea melodiilor muzicale.

Conceptul de imagini mentale

Conceptul de psihic este legat în mod inextricabil de conceptul imaginii mentale, care este o reflecție integrativă a realității. Acesta este un fel de model de informare, pe baza căruia se determină activitatea vitală a unei persoane. Imaginile psihice sunt inerente în astfel de proprietăți:

• Idealist. Omul percepe lumea sub forma unor forme ideale, formate ca urmare a experienței anterioare și a stărilor mentale. Astfel, la diferite persoane imaginile nu sunt la fel.
• Primate și secundare. Imaginile sunt formate mai întâi pe baza percepțiilor și a senzațiilor, după care se transformă în memorie și în modul de gândire.
• Informativeness. Imaginile reflectă date despre localizarea obiectelor reale în spațiu, precum și un set de proprietăți inerente acestora.
• Activitatea de construcție. Imaginile nu apar simultan, dar în mod consecvent, pe baza proceselor motorii și biomecanice.
• Multidimensionalitatea. Imaginile nu funcționează independent, ci în contextul realității sau al unei anumite activități.
• Plasticitate. Cu imagini, ca și cu obiectele reale, este posibil să se efectueze anumite "acțiuni de gândire", să se joace variante comportamentale, să se dezvolte modele, în funcție de schimbarea realității.
• Capacitatea de informare. Imaginea este formată pe baza informațiilor despre realitate și servește și ca sursă de date.
• Generalizări. Imaginea este un model de informare, un model format, în care se colectează informația primară cheie esențială pentru percepția obiectelor din realitate.

Caracteristicile unei minți sănătoase

Având în vedere conceptul de psihic uman, merită atenție la semnele funcționării sale normale. O psihică sănătoasă este caracterizată de astfel de caracteristici:

• Răspuns adecvat al receptorilor la diferiți stimuli.
• Echitate echilibrată, bazată pe evaluarea-analiză analitică a semnalelor care intră în creier.
• Prezența subsistemelor de semnal, care se dezvoltă proporțional cu dezvoltarea judecăților.

Abordări pentru a determina posesia psihicului

În psihologia generală, conceptul de psihic este studiat numai în relație cu omul. Cu toate acestea, unii cercetători au opinia că și alte ființe dețin această proprietate. Pe baza diferenței de opinii pe această temă, s-au format mai multe teorii, și anume:

• Antropopsihismul (Descartes) este o teorie care susține ideea că psihicul este inerent numai în ființele umane.
• Panpsichismul (materialismul francez) este o teorie care susține spiritualitatea universală a naturii. Inseamna ca psihicul este la fel de inerent tuturor lucrurilor vii (oameni, animale) si obiecte inanimate (plante, pietre).
• Biopsihismul este o teorie care susține ideea că psihicul este inerent în toate obiectele naturii (inclusiv plantele).
• Neuropsichismul (Darwin) este o teorie care susține ideea că psihicul este inerent numai în acele obiecte (ființe) care au un sistem nervos central.
• Mozogopsihismul (Platonov) este o teorie care susține ideea că psihicul este inerent în ființe care au un creier și o structură tubulară a sistemului nervos. De exemplu, la insecte, psihicul nu poate fi, deoarece nu are un creier pronunțat, iar sistemul nervos este aranjat într-un tip de noduli.
• Teoria sensibilă (Leontiev) - psihicul este inerent acelor ființe care pot reacționa la stimulii de mediu, care sunt vitali (sunet de pericol, miros de hrană etc.), urmată de formarea de reflexe condiționate.

Diferențe majore între psihicul uman și psihicul animal

Dacă luăm în considerare conceptul de psihic uman în comparație cu alte ființe vii (și anume cu animalele), apar anumite concluzii. Deci, diferența dintre psihicul oamenilor este exprimată în următoarele:

• În plus față de comportamentul empiric ereditar, oamenii folosesc, de asemenea, experiența strămoșilor lor, care este transmis sub forma șantierelor orale și scrise. Astfel, psihicul uman este în mod constant îmbunătățit și îmbogățit datorită experienței sociale actualizate continuu.
• Conștiința umană reflectă numai cele mai semnificative aspecte și modele ale realității, care fac posibilă rezolvarea unor probleme mai profunde, nu prin încercări și erori (ca animalele), ci prin stabilirea unor reguli.
• Conștiința psihică și umană se caracterizează prin conștientizarea obiectivelor activității și a capacității de modelare a evenimentelor viitoare. Mai mult, o persoană poate evalua rezultatele acțiunilor sale din punctul de vedere al unui sistem de evenimente și cunoștințe umane universale. Adică, o persoană nu se limitează la percepția directă a realității, ci este înclinată să prezică, înaintea realității.
• Conștiința individuală a unei persoane se formează sub influența conștiinței publice.

Dezvoltarea evolutivă a psihicului

Este important să se acorde atenție dezvoltării evolutive a reflectării realității, pentru a înțelege mai bine conceptul în cauză. Dezvoltarea psihicului are loc în funcție de astfel de etape succesive:

• Mintea senzorială elementară determină abilitatea de a răspunde anumitor proprietăți ale obiectelor (stimuli biologici neutri). Particularitatea acestei etape este că instinctele și programele de comportament înnăscute joacă un rol esențial, care determină reflexe condiționate.
• Stadiul percepțional - implică o percepție holistică a subiectului prin integrarea proprietăților individuale într-o imagine coerentă. Instinctele complexe se manifestă datorită comportamentului motor, căutării stimulilor pozitivi și dezvoltării comportamentului de protecție.
• Stadiul intelectual este caracterizat prin activitatea de cercetare, abilitatea de a rezolva probleme de diferite nivele de complexitate și de a transfera rezultatele obținute în condițiile actuale ale realității. Esența conceptului de „minte“ în această etapă este abilitatea de a reflecta relația interdisciplinare cu minimizarea valorii instincte înnăscute.
• Stadiul conștiinței reflectă diverse manifestări ale lumii înconjurătoare, precum și conștientizarea lumii interioare și semnificația ei în mediul înconjurător. Există o capacitate de activitate deliberată și de reglementare a propriilor procese mentale.

Teorii ale personalității

Definiția conceptului de psihic este legată în mod inextricabil de conceptul de personalitate care se formează sub influența sa. În acest sens, cercetătorii oferă diferite teorii ale personalității. Cele mai răspândite au fost următoarele:

• Psychodynamic (Freud) - definește personalitatea ca un sistem de motive sexuale agresive și mecanisme de protecție. În acest caz, Id, Ego și Superego sunt formate.
• Analitic (Jung) definește o persoană ca un set de arhetipuri congenitale, fiecare având anumite proprietăți. În acest caz, formarea psihicului este influențată de inconștientul colectiv și individual, precum și de conștientul individual.
• Humanistic (Rogers și Maslow) definește personalitatea ca o lume interioară formată în procesul de auto-actualizare. În structura psihicului, adevăratul și idealul "I" iese în evidență.
• Cognitiv (Kelly) oferă un concept general al psihicului și al personalității ca un sistem de constructe prin care se percepe și se tratează experiența de viață a unui anumit individ. În plus, fiecare persoană are propriul sistem de construcții (nucleare și periferice).
• Behavioral (Pandora) definește o persoană ca un set de abilități sociale, reflexe dobândite și un sistem de factori interni (eficiență, accesibilitate, semnificație).
• Activitatea (Rubinstein, Leontiev, Abulkhanov, Brushlinsky) definește personalitatea ca subiect conștient cu o anumită poziție socială și un rol util din punct de vedere social.
• Dispositional (Allport, Eysenck) definește personalitatea ca un sistem complex de trăsături formale și dinamice, precum și proprietățile de conținut care formează proprium-ul.

Structura mentală a personalității

Personalitate - acesta este un fel de reflectare a conceptului de psihic. În acest sens, este necesar să se ia în considerare structura mentală a personalității, care este un set de proprietăți, calități, relații, poziții, algoritmi și alți factori care determină comportamentul uman. Această întrebare a fost studiată de mulți psihologi, dar cea mai răspândită teorie a fost Platonov. El a definit astfel de componente ale structurii mentale a personalității:

• orientare;
• experiență;
• individualitatea proceselor mentale;
• condiționarea biologică.

Caracter și mentalitate

Atunci când analizăm esența conceptului de "psihic" invariabil ridică întrebarea de caracter. În primul rând, trebuie remarcat faptul că nu este același lucru deloc.

Caracterul poate fi definit ca un set de proprietăți mentale care impun o amprentă asupra comportamentului și acțiunilor în circumstanțe diferite de viață. Pe baza ei este posibil să se prevadă modul în care individul va acționa atunci când se găsește în anumite condiții. Proprietățile mentale ale personalității care determină comportamentul sunt trăsături de personalitate. Putem spune că personajul reflectă atitudinea față de sine, față de ceilalți și față de lume ca întreg. Și această relație are o expresie conștientă sub forma unei viziuni asupra lumii.

Personajul este în strânsă legătură cu toate aspectele psihicului. Linia de comportament este influențată de procesele cognitive, voința, sentimentele care predomină în depozitul mental al individului și determină comportamentul acestuia. În această privință, trebuie distincționate patru grupe de trăsături caracteristice:

1. Trăsături comune care formează un depozit mental al personalității. Aceasta, de exemplu, este principială, masculină, activă, disciplinată. Aceasta este prima caracteristică care vine în minte atunci când se gândește la o persoană, precum și la cea care este inerentă unui număr mare de oameni.
2. Caracteristici care exprimă o atitudine față de ceilalți. Este sociabilitatea sau izolarea, sinceritatea sau secretul, sensibilitatea sau indiferența și așa mai departe.
3. Caracteristicile care reflectă atitudinea individului față de el însuși. Poate fi stima de sine sau auto-depreciere, modestie sau aroganta si asa mai departe.
4. Caracteristicile care reflectă atitudinea individului față de activitățile și munca în general. În acest sens, se poate identifica inițiativa și perseverența (sau pasivitatea și lenea).

Psihologii sunt de acord că caracterul nu este o caracteristică înnăscută și constantă. Această proprietate se formează pe tot parcursul vieții, sub influența factorilor externi și a eforturilor proprii ale individului.