"Imitarea Coranului", Pushkin: analiză. Poemul "Imitarea Coranului"

Poemul "Imitarea Coranului" este considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai ambigue lucrări ale lui Alexander Sergeevici Puskin. Rațiunea poetului atinge cel mai dureros subiect - religios. El a încercat să le transmită cititorului că aderarea orb la dogme, lipsa de înțelegere a esenței credinței duce la diminuarea personalității, că cineva poate manipula conștiința oamenilor impersonali.

Istoria scrierii poeziei "Imitarea Coranului" (Pușkin)

Analiza operei trebuie să înceapă cu o istorie a scrisului său pentru a înțelege motivațiile poetului. La întoarcerea sa din exilul din sud, Pușkin a trebuit să-și petreacă încă 2 ani în exilul voluntar în moșia Mikhailovskoye. Voluntar, pentru că avea grijă de un poet încăpățânat, tatăl său sa oferit voluntar.

Alexandru Sergheițic era un om de minte și nu putea să se plictisească în închisoare. El a dezvoltat o activitate violentă, a vizitat vecinii și a-i deranja cu conversații. Ei erau oameni cinstiți, mulți dintre poet comportându-se discret și îndrăgit de raționamente pe teme politice incorecte. Inclusiv - religios.

Convorbiri cu Praskovya Osipova

Poate cel mai interesant interlocutor pentru Pușkin era Praskovia Aleksandrovna Osipova, un proprietar de teren învecinat. Îi plăcea versurile lui Puskin, poezii despre natură, poezii bine gândite. Femeia poseda o minte subtilă, era curioasă și, pentru încântarea poetului, era profund religioasă. Interlocutorii ar putea petrece ore întregi dezbateri aprinse pe tema credinței. În cele din urmă, Pușkin a decis să-și exprime argumentele în formă poetică, scriind în 1825 poemul din 9 capitole "Imitarea Coranului".

Analiza lui Puskin despre religie a fost construită interpretarea textelor din Coran - cartea sfântă a musulmanilor. Fiecare capitol se bazează pe o poveste specifică din viața și faptele profetului Mohamed. Nu se știe dacă scriitorul strălucit Praskovia Aleksandrovna la convins în neprihănirea sa, dar cu siguranță a realizat o dezbatere aprinsă între colegii săi.

Rezumat scurt

Deși autorul a ales cu prudență credința străină ca rațiune critică, opera a cauzat un răspuns rezonant. A existat un caz rar când nu a existat un compromis fără echivoc cu concluziile poetului. Puskin a presupus o astfel de întoarcere? "Imitarea Coranului" afectează sentimente prea intime, importante pentru credincioși.

La prima vedere, aceasta este o creație despre faptele profetului. Dar este suficient să ne gândim la text și devine clar că narațiunea este legată de simplul popor forțat să asculte orbește odată acceptate dogmele și legile credinței musulmane. De ce ar trebui ca un războinic al islamului să-și scoată sabia și să moară fără să știe cauzele războiului, în speranța că "binecuvântați sunt cei căzuți în luptă"? De dragul a ceea ce femeile tinere musulmane, devenind "pură proorocă", sunt condamnate la celibat?

După citire, motivul lucrării "Imitarea Coranului" devine clar. Versetul avertizează că, deși credincioșii adevărați respectă neobosit poruncile, există oameni care își folosesc sentimentele pentru a-și atinge propriile scopuri egoiste.

Pușkin este ateu?

"Ridicați-vă, fricoși", spune poetul. "Toată lumea are un răspuns personal la acest lucru" - un astfel de argument este condus de cei care nu sunt de acord cu recursul imperios al lui Pușkin. Credincioșii au o vorbă potrivită: "Lucrurile lui Cezar sunt ale lui Cezar, dar al lui Dumnezeu al lui Dumnezeu".

După ce a scris "Imitarea Coranului", Pușkin a analizat contradicțiile din mediul religios. Toți înțelegeau semnificația alegorică a textului. Deși vorbim despre islam, orice credință (inclusiv ortodoxă) este implicată. Din nefericire, există o idee că Alexandru Sergheiev este un ateu (care, în vremurile tsariste, a fost considerat șantaj). Cu toate acestea, nu este așa. Se știe că Pușkin respecta oameni evlavioși și era tolerant pentru toate religiile. El a crezut ferm că închinarea orb nu contribuie la iluminarea spirituală. Doar realizându-vă ca persoană, puteți ajunge la Dumnezeu.

Corespondența textului poemului din Coran

Deci, cum faceți analiza? "Imitarea Coranului" printre scriitori este considerată o lucrare dificilă, deoarece textul se bazează pe Coran. Nu este suficient să știi pasaje din cărțile sfinte pe care Pușkin utilizate atunci când scrie o poezie, este nevoie de o înțelegere a labirintul Islamului. Numeroase studii au arătat că unele dintre catrene urmează destul de fidel logica Coranului și bazată pe o interpretare corectă a textului acestei cărți. Cu toate acestea, Pușkin nu ar fi, dar nu aduce libertatea de interpretare a textului sfânt al musulmanilor, mai ales că esența poeziei implică o schimbare, renaștere, renunțarea la dogme.

Pentru a înțelege complexitatea incredibilă a interpretării operei, nu vom lua în considerare întreaga poezie a lui Pușkin "Imitarea Coranului", dar cel puțin câteva cvinteze. Ciclul, scris în 1824, conține nouă capitole. Se deschide cu primul capitol "Prin Cheth și Oddhellip ;" format din patru quatrains:

Jur pe cuplu și pe ciudat,

Jur pe sabie și pe lupta potrivită,

Jur pe vedeta de dimineata,

Jur pe rugăciunea de seară:

Nu, nu te-am părăsit.

Pe cine în umbra calmului

Am intrat, capul iubitorului său,

Și sa ascuns de gong vigilent?

Nu am băut în ziua de sete

Ești pustiu?

Nu ți-am dat limba

Putere puternică asupra minții?

Fii curajos,

Urmăriți treptat calea adevărului,

Iubiți orfanii și Coranul meu

Spuneți creatura tremurândă.

Analiza generală a primului capitol

Esența lucrării cercetătorilor de creativitate a poetului geniu constă în căutarea corespondenței liniilor scrise de Pușkin, cu linii din Coran. Adică, în căutarea bazei de informare pe care se bazează poetul când compunea lucrarea "Imitarea Coranului". Versetul este greu de învățat, așa că specialiștii sunt extrem de interesați.

În primul rând, sa dovedit că imaginile centrale ale primului capitol: „Gonen isteț“ și „mare putere“, „a minților“ ale limbajului - sunt absente în Coran. Între timp, dependența textuală a primului verset al ultimei stări a poemului din Coran este fără îndoială. Ca și cum ar anticipa interesul criticilor față de această lucrare, Pușkin a lăsat câteva remarci, care au ajutat specialiștii să facă o analiză mai precisă. „Imitațiile din Coran“, de exemplu, conține primeshy-poet, nota la primul verset: „În alte locuri din Coran, Allah jură pe copitelor iepe, fructul smochinului, libertatea de Mecca. Această mișcare ciudată retorică se găsește în fiecare minut în Coran ".

Cel mai aproape de capul primei strofe 89. Porunci, pe care o dă Dumnezeu poemul profetului său, rasshy-seyany în textul Coranului. Toate lucrari cercetatori remarcat mai ales tesshy-ing relație ultima strofă și prima linie a doua catren cu cele 93 de capitole din Coran: „Domnul tău nu te las ... Să nu asupriți pe orfan, face ultimele firimituri nu otemli din cei săraci, vestim harul lui Dumnezeu.“ În versetul 2 și 3 mai pryashy încrederea excesivă în Coran nu este atât de evidentă.

Analiza celui de-al doilea quatrain al poemului "Imitarea Coranului" (Pushkin)

Analiza acestei părți este dificilă. Se ocupă de o mântuire miraculoasă din persecuție, dar cărturarii din Pushkin nu înțeleg pe deplin istoria Coranului. Cercetătorul Tomashensky, de exemplu, a susținut că nu există text similar în Coran. Cu toate acestea, colegii săi subliniază faptul că în Coran este prezentă o mențiune a urmăririi, de exemplu:

• Capitolul 8: "Dumnezeu și profetul Lui au adus pe credincioși într-un loc de siguranță și au trimis pe războinici să-i pedepsească pe necredincioși".
• Capitolul 9: "Aproape că amândoi s-au adăpostit într-o peșteră, Mohamed și-a consolat funcționarul:" Nu vă plângeți, Dumnezeu este cu noi ".

Cu toate acestea, exercitarea adevăratei neshy-Mohammed este menționat în Coran extrem de scurt. Fomichev a sugerat că Pușkin ar putea folosi o biografie a lui Mohamed din Coran, tradus în franceză, Dushkin găsit în bibliotecă. În această ediție, mai degrabă poshy nefracționar descrie modul în care Mohamed și tovarășul său ascuns într-o peșteră în timp ce fug de la Mecca, iar Dumnezeu a ridicat în mod miraculos la intrarea în peșteră copac. Privind în peșteră și am văzut că intrarea în cobwebby ei și că dove amânat ouăle acolo, persecutorii au decis că nu a fost mult timp nimeni nu a venit și a trecut.

Unificarea religiilor?

Poate că versetul Pușkin „Imitațiile din Coran“ este dificil de interpretat, pentru motivul că poetul a intrat într-o lucrare de legende nu numai din Coran, ci și din Vechiul Testament. Pușkin a respectat toate religiile. Cuvinte de „persecuțiile Zorka“ amintesc de un alt pogoshy-nu - despre persecuția faraonul egiptean, Moise și poporul lui în timpul exodului din Egipt.

Este posibil ca atunci când se creează poemul său Pușkin se referea la narațiunea biblică a trecerea Mării Roșii, otozhdeshy-stvlyaya Profetul Mohamed profetul Moise. Motivele pentru această identificare este deja stabilit în Coran, unde Moise a afișat ca un precursor al lui Mohamed: Allah aminteste constant Mohammed al lui stvennike stră-predsheshy, primul său profet - Moise. Nu este o coincidență faptul că cartea „Exodul“, în care actul de Moise descris, se ridică cele mai multe subiecte împrumutate din Biblie în Coran.

Analiza celui de-al treilea quatrain

Prima linie a acestui catren cercetatorii corelate cu versetul 11 ​​din capitolul 8 din Coran: „Nu uita ... Kako trimis apă din cer în spălarea de tine, în scopul de a purifica și a fost scutit de diyavola răutate“. Cu toate acestea, Pușkin este vorba de a potoli setea, nu curățirea „apele deșertului“, mai degrabă decât apă, pe termen nisposlanshy-din cer.

Poate că Pușkin a făcut aluzie la o altă tradiție: o dată pe drumul dintre Medina și Damasc Mohammed ar putea cu greu o găleată scoop de apă de la secarea fluxului, ci prin turnarea înapoi și-l transforma într-o sursă bogată de Napo întreagă armată. Dar, în Coran, acest episod nu este disponibil. Prin urmare, un număr de cercetători a comparat prima linie a treia strofă cu o cunoscută poveste bibshy-leyskim a modului în care Moise adăpate oamenii, slăbite de sete în deșert, lovind cu o tijă de piatră, din care un izvor de apă, este ca Dumnezeu ia poruncit. În Coran, acest epishy-Zod este menționată de două ori (capitolele 2 și 7).

Și totuși - Biblia?

Să ne întoarcem la preistorie. Ce a vrut Pushkin? "Imitarea Coranului" sa născut în dispute cu domnul Osipova despre influența religiei asupra minții oamenilor. Poetul, într-o formă poetică, și-a exprimat punctul de vedere. Poate că Pușkin a ținut seama de faptul că Osipova a apropiat povești biblice sau că i sa părut interesant să combine mai multe religii sau să arate că toate religiile sunt în mod similar similare.

Se știe că în timpul lucrului pe ciclul "Imitarea Coranului", Puskin avea nevoie să se adreseze Bibliei. "Lucrez pentru slava Coranului", a scris Pușkin fratelui său într-o scrisoare care datează din 1 noiembrie 1824. Puțin mai târziu, la începutul lui 20 noiembrie, ia cerut fratelui său să-i trimită o carte: "Biblia, Biblia! Și francezii nu sunt timizi. Aparent, lucrul la ciclu, Pușkin a fost dus de ambele motive musulmane și biblice.

producție

Fanii de poezie sunt inspirați Versurile, versurile lui Puskin despre iubirea tremurândă și natura plină de culoare. Dar Pushkin, în primul rând, un cetățean, un filozof, un gânditor. Un luptător cu nedreptate, tiranie, opresiune. Lucrarea "Imitarea Coranului" este plină de spiritul libertății, cu apelul "Rise, timid!"