AS Pușkin, "Din Pindemont": o analiză a poeziei. Istoria creației

În 1836, Alexander Sergeevich a lucrat la ciclul de piatră și piatră, publicat numai după moartea sa. M. Lotman consideră că unele versete ale seriei poate fi considerat punctul culminant al creativității lui Pușkin și testamentul său poetic. În ciclu, există cel puțin 6 lucrări (nu se stabilește calitatea de membru exact al altora). Dintre acestea, 4 poeme sunt marcate cu cifre romane. Lucrarea care ne interesează, "From Pindemonty" (gen - poem), intră doar în acest ciclu. Celelalte trei sunt "Puterea Lumii", "Imitarea Italiei" și "Părinții dezertorilor

Istoria creării operei

Ne va ajuta să aruncăm o lumină asupra semnificației sale. Ce putem spune despre activitatea de interes pentru noi? Poemul "Din Pindemonty", analiză pe care o vom avea astăzi, se referă la lucrarea de întârziere a autorului. Ideea lui a apărut atunci când poetul se afla la dacha de lângă Sankt Petersburg, în 1836. În același an, și-a proiectat ideea pentru poezia finalizată. Cu toate acestea, până în 1855 a fost publicată lucrarea "From the Pindemonty". O analiză a acestei date arată că Alexandru Sergheevici nu mai era în viață în acest moment (a murit în 1837). Astfel, această lucrare a fost publicată după moartea sa. Și nu pentru că Pușkin nu voia să-l imprime. Dimpotrivă, sa străduit să se asigure că cenzura a ratat opera "Din Pindemonty". Analiza efectuată de cercetători după moartea sa ne permite să afirmăm că Alexander Sergeevici a schimbat chiar și numele creației sale.

Mistificarea lui Alexandru Sergheevici Puskin

Cei mai mulți cercetători literari din zilele noastre tind să creadă că titlul lucrării pe care o interesăm este o farsă. Nu are nimic de-a face cu complotul versului în sine, ideea de "Din Pindemonty". Analiza a arătat că textul a fost inițial numit "De la Alfred Musset", dar Pușkin a decis să schimbe acest nume, deoarece dorea să vadă lucrarea publicată. Cenzura de atunci nu ar fi ratat menționarea marelui scriitor romantic din Franța. Motivul - Revoluția din iulie, care a avut loc în 1830. Nicholas, nu am vrut să fiu informat despre asta în spațiile deschise ale țării. Ca rezultat, Alexander Sergeevich a decis să schimbe într-o anumită măsură numele anterior, în locul numelui scriitorului francez, folosind numele Ippolito Pindemont, poetul italian.

Mulți cred că această alegere nu a fost făcută din întâmplare. Doi dintre acești autori răspund temei de iubire a libertății. În plus, vorbește despre confruntarea unei persoane cu realitatea socială. Totuși, Ippolito Pindemont nu era cunoscut publicului rus, așa că Pushkin a decis să-și folosească numele în lucrarea "From Pindemonte". Povestea furiei, cu toate acestea, nu este atât de clară. De asemenea, trebuie spus că astfel de idei (iubirea de libertate, confruntare) sunt tipice pentru o tendință literară, cum ar fi romantismul. Unii cercetători cred că atât italianul, cât și francezul nu au asemănări semnificative cu Alexander Sergheievici. Ei observă faptul că intenția de intenție induce în eroare citirea publicului - o referință falsă.

Compoziția lucrării

Poemul poate fi împărțit în 2 părți (unele singure din 3), care sunt în contrast unele cu altele. Eroul liric "De la Pindemonte" și în ambele vorbesc despre sistemul valorilor vieții sale. Înainte ca cititorul să treacă mai întâi o serie de negări ale rolurilor sociale și ale instituțiilor politice. Vorbim despre cenzură, războaie, taxe. Aceasta conferă poeziei o atingere clasică. Principiul pe care îl folosește Pushkin aici este numit "diviziune exhaustivă".

Principiul divizării exhaustive

Esența sa constă în faptul că motivul sau tema este împărțită în numărul maxim posibil de variante, care sunt enumerate într-o serie de construcții omogene. Acest principiu în poezie este caracteristic stilului clasic, dar este legat genetic de poezia lirică antică. A fost asimilat de poeții ruși în epoca Pușkin, dar și-a păstrat culoarea clasică. Principiul divizării exhaustive se aplică nu numai în prima parte. Întreaga poezie de interes pentru noi este aproape complet construită pe ea. Dintre cele patru astfel de "diviziuni" se află întregul text. Primul Pushkin enumeră ceea ce nu se plânge, de atunci - de la care nu dorește să se depărteze. În plus, Alexander Sergheievici spune că nimeni nu va da un raport, "numai pentru sine".

A doua parte a poeziei

Valorile percepute pozitiv sunt prezentate în a doua parte. În plus, unul dintre principalele gânduri ale poemului este exprimat și aici. Pușkin spune că nu trebuie "să îndoiți nici conștiința, nici gândurile, nici gâtul pentru livrare", "pentru putere".

Alexandru Sergeevici susține că fiecare persoană are dreptul la libertate fizică și spirituală, care nu poate fi luată de el fie de către alți oameni, fie de stat. Toate celelalte drepturi fără acest lucru sunt lipsite de sens și fictive. Cea mai mare fericire a eroului liric este aceea de a fi o persoană care să admită opere de artă, "să minuneze" "frumusețile naturii".

Asociații cu antichitate

Potrivit lui S. A. Kibalnik, un cunoscut critic literar, în lucrarea "From Pindemonti", Pușkin a folosit în mod clar baza clasică. Atât la nivelul conținutului, cât și la nivelul formei (versetul Alexandrin) s-au născut asociațiile cu antichitate. Cu toate acestea, acest lucru ar putea rămâne doar la nivelul nuanțelor, dacă din însăși conținutul lucrării nu existau asociații antice. Alexandru Sergheevici apără dreptul fiecărei persoane la libertatea internă și externă. El promovează bucuria artei, comunicarea cu natura. Toate acestea sunt în contrast cu dorința de putere, o dorință ambițioasă de a-și dedica viața serviciului public. În lucrările lui Horace, un poet român antic, există idei similare.

Apelul lui Pushkin la opera lui Horace

Lucrările lui au fost de interes pentru Pușkin în anii de studii la liceu. Toate motivele enumerate mai sus au analogii în poezia rusă din 1800-1810. Acesta este, în special, despre poezii de liceu ale lui Alexander Sergheievici, cum ar fi "Dreamer", "Town", "Message to Yudin". Pușkin în perioada timpurie a operei sale a creat imaginea unui poet epicuretic, mai degrabă condiționat. Tradiția poeziei condiționate Horace a fost respinsă de el destul de repede. Pușkin în anii 1830 sa îndreptat adesea direct spre realizările antichității. El a trecut de simbolurile convenționale romane și grecești antice la imagini vii, de la imitații făcute de francezi de la Horace la propria sa poezie.

Evoluția lui Pușkin în stăpânirea patrimoniului creativ al lui Horace

Motives, aproape de creativitatea autorului exprimat în lucrarea sa „De la Pindemonti“ sentimentele imediate ale lui Alexander. Natura verset este foarte departe de convenție, astfel încât este imposibil să sugereze o revenire la această tradiție, a fost mult timp clarificat. Cu toate acestea, pentru crearea Alexandru 1830s este mult mai caracteristic unui apel direct la vechile versuri (deși acest lucru este valabil mai ales pentru transferuri) decât asimilarea temelor și a imaginilor sale prin prisma poeziei contemporane. Evoluția Pușkin în dezvoltarea patrimoniului creativ marelui poet roman derivat din simbolurile antice pentru un anumit imagini live din imitații ale Horace în stil francez la cel mai acestui autor. Într-adevăr, Alexander a scris, „Am ridicat un monument ...“ doar 1,5 luni de la crearea poemului care ne interesează. O traducere a oda poetului roman „a lui Pompei Waru“ se referă la 1835. Chiar mai devreme, în 1833, Alexander a lucrat la traducerea unul de celălalt odele Horațiu - „Pentru a Mecena.“ Cu toate acestea, ultimul dintre aceste lucrări nu au fost finisate. Pușkin a făcut o traducere a unui verset 8 din 36. Cu toate acestea, chiar și în acest pasaj mic poate fi urmărită la o asemănare generală a acestei lucrări cu versul „De la Pindemonti“.

Similitudinea versetului "De la Pindemonti" cu oda la Horace "La Maecenas"

În conformitate cu începutul lucrării lui Horace (în traducerea "Regii descendenților, Maecenas ...") vorbim despre aspirațiile umane, străine de poet. Vedem la fel în poemul "De la Pindemonte". Pușkin vorbește despre drepturile omului, la care nu aspiră și pe care nu le apreciază deloc.

Se poate observa, și una mai interesantă coincidență. În cererea Horace de a deveni o mulțime nestatornic ales sa alaturat: obiceiul de a forței de muncă a agricultorului, tendința spre o viață liniștită, pasiunea pentru vânătoare și urmărirea exploituri de pe câmpul de luptă, forța de tracțiune la curse de mare distanță. La final vom vedea caracteristica activității juxtapunere acestui autor a filozofiei sale de viață altora.

Caracteristicile compoziționale ale lucrărilor lui Pushkin și Horace

Fără îndoială, se poate observa că compoziția poemului "From Pindemonty" este similară cu compoziția oe scrisă de Horace. În poetul roman, prima parte a lucrării, ca cea a lui Alexandru Sergheevici, a fost creată pe principiul diviziunii exhaustive. În ea, Horatius vorbește despre dorința altor oameni. Alexandru Sergheevici vorbește de asemenea despre drepturi, dar despre acelea pe care el, nu alții, aspiră, despre aceia, de care nu se rotește nici un cap. Autorul poeziei "Din Pindemonti" dezvoltă un singur motiv al celor pe care Horace le are: activitatea de stat, puterea. Poetul roman se îndreaptă imediat spre declararea propriilor aspirații. Alexandru Sergheevici este precedat de anunțul indiferenței față de "drepturile tari". În partea finală, "pozitivă" a lucrării pe care o interesăm, se pot găsi asemănări în motivele de a se bucura de artă și natură.

Diferența dintre lucrarea lui Puskin din Horace Ode

În ceea ce privește ideea generală, în Pușkin este oarecum diferită. Spre deosebire de multe aspirații ale omului, Horace a considerat că singura modalitate prin care el poate găsi fericirea este creativitatea poetică. Cu toate acestea, Alexander Sergheevici "fericirea" este libertatea. El nu dorește să dea "nimănui un raport", "să servească și să-i placă" numai lui. Toate acestea dovedesc că atât sistemul figurativ, cât și compoziția Odei lui Horace către Maecenas au fost folosite de Alexander Sergheevici în opera sa "From the Pindemonty". Pușkin, cu toate acestea, nu sa întors niciodată la crearea poetului roman. Cel mai probabil, compoziția și imaginile din ode din 1833 au fost păstrate în memoria sa (în timp ce lucrau la traducere).

Referința la "Hamlet"

Pe lângă Horace, poemul "From Pindemonti" ne face referire la "Hamletul" lui Shakespeare. Este vorba de o repetare triplă a "cuvântului" din poemul lui Pușkin. Aleksandr Sergheevici o folosește atunci când face un comentariu despre modul în care puterea se referă la activitatea oamenilor literari. Cu toate acestea, vorbirea goală este de fapt ocupată de regi, precum și de oameni nevoiași.

"Din Pindemonty": ideea

Semnificația lucrării lui Puskin constă în exprimarea iubirii pentru libertate, în contradicție cu presiunea exercitată de diverse instituții publice. În versul "Din Pindemonți" este prezentat întregul set al valorilor vieții lui Alexandru Sergheevici. "Oamenii" și "puterea", ca entități slab situate, se opun marilor creații ale artei și frumuseții naturii. Poetul nu dorește să servească statul și anunță acest lucru în poemul său "From Pindemonty", a cărui semnificație a fost extrem de clară pentru toată lumea, inclusiv pentru țar. Pușkin nu înțelege de ce o persoană ar trebui să servească statul. Bineînțeles, poemul în care a fost exprimată o astfel de idee, și chiar și în mod deschis, pur și simplu nu putea lipsi de cenzură. Chiar și schimbarea numelui nu la ajutat pe Pușkin, doar schimbarea domnitorului a jucat în favoarea lui. În 1855, Alexandru al II-lea a urcat pe tron. Poemul "Din Pindemonți", anul publicării - 1855, a fost imediat prezentat publicului.

Nu despre confruntarea "franceză" a libertății politice și personale, și chiar mai puțin despre "italian" este în poemul de interes pentru noi. Conținutul său formează o temă rusă, care a ocupat mult timp unul dintre locurile principale ale lucrării lui Alexander Sergheievici. Aceasta este tema plecării eroului liric din domeniul arbitrar și lipsa de drepturi, adică denunțarea și negarea acestei împărății.

"Din Pindemonty" și "Power World"

Dacă ne întoarcem la un fapt, contururile acestui gând sunt și mai pronunțate. În plus față de "Din Pindemonti," 5 iulie 1936, Pushkin a fost finalizat "Puterea lumii". Această lucrare este una dintre cele mai importante din Alexander Sergeevich din publicismul poetic. Atenția autorului a scos aparent un fapt nesemnificativ. În templu, care este probabil în partea aristocratică a capitalei rusești, autoritățile au ordonat la răstignire două pușcărie cu pușcă. A fost necesar să facem acest lucru pentru a evita confuzia. Cu toate acestea, Pușkin a văzut în acest lucru destul de diferit - o expresie simbolică a cinismului și ipocriziei puterii țariste, care împiedică poporul Domnului chiar și în timpul ritualurilor religioase.

Două dintre aceste poezii, create simultan, se completează reciproc. În diferite forme Alexander Sergheevici denunță sistemul social și politic care a predominat în acel moment. Pușkin își continuă lupta pentru libertate sub masca cenzurii, în spiritul "imnurilor trecutului". El apără atât independența publică, cât și cea personală. Pușkin înțelege libertatea ca pe o idee universală.

Sintaxa lucrării

În ceea ce privește sintaxa, observăm că afirmațiile scurte, caracteristice pentru începutul lucrării, diferă de construcțiile tridimensionale prezentate la sfârșitul acesteia. Acesta este motivul pentru care enumerarea părților vieții apropiate de Pușkin sună inspirat, iar lista dușmanilor libertății, dimpotrivă, este nepoliticoasă și banală.

Lucrarea "From Pindemonty", o temă care este întotdeauna relevantă, este plăcută de mulți, mai ales de generația tânără. La urma urmei, dorința de libertate, negarea autorității este mai caracteristică tineretului. Poemul "De la Pindemonty" este inclus în curriculumul școlar obligatoriu. Predă generația mai tânără de independență și de adevărate valori.